Aplicațiile de ride-sharing precum Uber și Bolt au schimbat radical modul în care ne deplasăm prin oraș. Rapiditate, interfață intuitivă, plata direct din aplicație – toate par să fi pus taximetria tradițională în plan secund. Și totuși, în umbra trendurilor tehnologice, taxiul clasic încă are ceva de spus. Cel puțin, așa susține Dan Boabeș, antreprenor în industria transportului urban din București.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
„Bucureștiul are o zonă de servicii de transport care este mai puțin vizibilă publicului larg: transportul angajaților”, explică Dan Boabeș pentru techrider.ro. Este vorba despre miile de angajați din Horeca, retail sau centre de suport care termină programul la ore la care transportul public devine inutil. Și exact acolo, spune el, aplicațiile consacrate precum UBER și Bolt încep să-și arate limitele.
„Uber și Bolt au algoritmi de tarif care se adaptează dinamic la cerere; atunci când dintr-o clădire de birouri care își termină programul se generează câteva zeci de comenzi simultan pentru ride-sharing, prețul este automat ajustat în sus, afectând semnificativ bugetele.” Așa se face că firmele care își transportă angajații în ture de noapte preferă, tot mai des, colaborarea cu dispecerate tradiționale.
Pentru a răspunde cererii au fost integrate mai multe dispecerate sub o singură platformă. În plus, au dezvoltat o aplicație software dedicată companiilor, cu funcționalități de integrare personalizată.
„De exemplu, avem un client cu care ne-am integrat prin API cu soluția de pontaj: când angajații intră în tura și pontează, se generează automat o comandă în sistemul nostru de gestiune a comenzilor, cunoscând durata fiecărei ture în parte. Platformele globale nu pot avea un grad atât de mare de adaptare la cererile locale”, punctează acesta.
Deși pare că a pierdut teren, taxiul tradițional își regăsește suflul în zone unde flexibilitatea, personalizarea și stabilitatea tarifară fac diferența. Nu mai este doar o chestiune de a concura cu aplicațiile – este o reinventare pe nișe în care acestea nu pot (încă) pătrunde eficient.
Cum va arăta mobilitatea urbană în București în următorul deceniu și ce loc vor ocupa serviciile de taxi?
Viitorul mobilității în Capitală nu depinde doar de tehnologie sau de comportamentul consumatorului, ci mai ales de deciziile politice.
„Indexul de congestie al TomTom arată că Bucureștiul este metropola europeană cu cel mai mare grad de congestie. Da, nu trebuie să vină TomTom să ne spună asta, o simțim în fiecare zi”, remarcă Dan Boabeș, într-o notă realistă. În opinia sa, o mare parte din vină o poartă decizia de a menține două reglementări diferite pentru același tip de serviciu: taxiul și ride-sharingul.
El subliniază că limitarea numărului de licențe de taxi, aplicabilă în toată Europa, este justificată și ar trebui extinsă și asupra ride-sharingului. În lipsa acestui echilibru, spune el, se creează un „over-supply” de mașini în oraș, ceea ce blochează autoritățile locale în planificarea transportului public.
Când o cursă door-to-door costă 12 lei iar metroul 5 lei, alegerea devine simplă
Cu 35.000 de mașini de tip Uber și doar 3.500 de taxiuri în București, „primarii nu își mai pot planifica coerent mobilitatea urbană”. Și, cum arată el, când o cursă door-to-door costă 12 lei iar metroul 5 lei, alegerea devine simplă pentru mulți, chiar dacă aglomerația crește.
Exemplele bune vin din afară: „Varsovia, cu un profil demografic similar, are o durată medie a unei călătorii de 10 km cu peste 35% mai mică.” Cum? Printr-un mix de soluții: car sharing, aplicații avansate de planificare a transportului public (aplicații precum Jakdojade are peste 6 milioane de utilizatori și permite planificare door-to-door între orașe) și limitarea controlată a serviciilor de ride-sharing și taxi.
În acest scenariu, taxiul clasic – reglementat, integrat și digitalizat – nu doar că are un loc, ci poate deveni o piesă esențială într-un sistem de mobilitate urbană mai echilibrat și mai eficient.
„Interesul public este să avem orașe mai puțin poluate, cu un trafic fluid, nu să avem o cursă mai ieftină dar să pierdem trei ore pe zi în trafic.” O concluzie greu de ignorat.
În ce direcție merge parcul auto din taximetrie: motor termic, hibrid sau 100% electric?
Deși tendința globală este clară — tranziția spre vehicule mai curate — în taximetrie această schimbare are un ritm mai prudent. Dan Boabeș explică: „Schimbarea va fi lentă deoarece trebuie să se sincronizeze și cu dezvoltarea infrastructurii.” Cu alte cuvinte, nu e suficient să vrei să treci la electric dacă nu ai unde să încarci.
În București, șoferii obișnuiți beneficiază deja de o rețea relativ generoasă de stații de încărcare pentru mașinile electrice. Însă, în cazul taximetriștilor, nevoile sunt complet diferite: autonomie mare, timp redus de alimentare, disponibilitate constantă. „Profesioniștii, cu nevoi mărite, încă nu au la dispoziție hub-uri de încărcare de capacitate mare”, subliniază Boabeș.
Într-un scenariu ipotetic în care jumătate din taxiurile din Capitală ar fi plug-in hybrid sau 100% electrice, numărul zilnic de încărcări s-ar dubla, ceea ce ar pune o presiune considerabilă pe infrastructura actuală.
Astfel, deși viitorul pare verde, tranziția completă rămâne un proces gradual. Taximetria va îmbrățișa electricul, dar numai în măsura în care orașul își face temele: hub-uri rapide, prioritizare la încărcare și politici de susținere. Până atunci, hibridul pare a fi puntea de legătură dintre clasic și electric.
