Bande de tineri [imigranți adolescenți din Africa și Orientul Mijlociu – n.trad.] fac prăpăd de luni întregi în Suedia și Danemarca, violența lor cuprinzând de la omoruri până la explozii, potrivit Rador Radio România.
Peter Hummelgaard, ministrul danez al justiției, consideră că nu numai armele de foc și bombele provoacă prăpădul. Ci și telefoanele criminalilor.
„Am observat o nouă tendință, a serviciilor infracționale, cu membri ai crimei organizate folosind platforme digitale pentru a angaja copii și tineri din Suedia pentru a comite infracțiuni grave în Danemarca – omoruri, tentative de omoruri, explozii”, a declarat Hummelgaard într-un interviu acordat pentru Politico luna trecută.
Mulțumită tehnologiei le e „incomparabil mai facil infractorilor să aibă acces la audiențe mai mari și să-și coordoneze acțiunile în timp real”, a declarat Hummelgaard, insistând în special asupra unor infracțiuni precum diseminarea pornografiei infantile, spălarea de bani și contrabanda cu droguri – „sau, după cum vedem exemple în Danemarca și Suedia, recrutarea minorilor în lumea infracțională”.
Telefoanele și aplicațiile folosite de infractori pentru a recruta, organiza și înfăptui serii de infracțiuni sunt luate tot mai mult în colimator în Europa, de polițiști și politicieni deopotrivă. Așa-numita tehnologie a criptării „de la cap la coadă” [„end-to-end”] – un pilon al comunicării digitale în condiții de confidențialitate și siguranță pentru oamenii obișnuiți – e considerată un inamic de poliție și alte autorități cu atribuții de anchetare.
Iar această tehnologie e supusă acum unui baraj de foc la nivelul întregii Europe.
„Fără acces legal la comunicațiile criptate poliția luptă cu criminalitatea legată la ochi”, a declarat Jan Op Gen Oorth, purtător de cuvânt al Europol, forța de poliție a UE.
Franța a propus o lege anti-drog acuzată de opozanți că va interzice criptarea. Țările nordice s-au apucat să atace companiile tehnologice în această privință. Spania a anunțat că vrea să interzică criptarea. Iar guvernul britanic e implicat deja într-o bătălie judiciară cu Apple, în urma unei aparente tentative de a spiona clandestin date criptate.
Danemarca va prelua curând președinția rotativă a Consiliului UE, poziție din care va putea exercita influență asupra dezbaterii statelor UE privind o lege comunitară referitoare la materialele conținând pedofilie (CSAM).
Acest proiect de lege le-ar putea impune tuturor platformelor digitale de mesagerie să-și scaneze întregul conținut pentru a depista și elimina imaginile cu pedofilie – chiar și dacă acele mesaje beneficiază de criptare end-to-end, caz în care nici măcar platforma însăși nu poate descifra mesajele schimbate prin intermediul ei. /…/
Însă UE nu s-ar opri nici măcar aici. Comisia Europeană a anunțat luna aceasta o nouă strategie de securitate internă care presupune și planuri de a-i asigura poliției acces „legal și eficient” la date și de a găsi soluții tehnice pentru accesul la date criptate.
În plus, executivul UE vrea să înceapă lucrul și la o nouă lege a stocării datelor – prevede aceeași strategie – care să definească ce categorii de date sunt obligate să înregistreze și să stocheze serviciile de mesagerie, inclusiv cele digitale precum WhatsApp, și pentru cât timp. Cea mai înaltă instanță a UE a casat în 2014 anterioara lege a stocării datelor, hotărând că viola dreptul la intimitate al populației.
Comisia se prezintă acum precum un front unit în privința planurilor ei polițienești.
Strategia ei de securitate internă a fost anunțată în comun de Henna Virkkunen, influenta vicepreședintă și șefă a departamentului digital, și de Magnus Brunner, comisarul de interne. Ambii fac parte din Partidul Popular European de centru-dreapta, la fel ca președinta Comisiei Ursula von der Leyen.
Poliția contra organizațiilor civice
Atacând criptarea, guvernele UE se îndreaptă spre o ciocnire de proporții cu o coaliție influentă politic de organizații pro-confidențialitate, experți în securitate cibernetică, servicii de informații și guverne care pun intimitatea cetățenilor mai presus de interferența poliției.
Anumite aspecte ale acestei lupte erau vizibile încă din secolul trecut. Criptografia a contat considerabil în cursul războiului rece, când SUA și URSS căutau să restricționeze accesul la tehnologie pentru a-și menține controlul asupra mijloacelor de comunicare confidențială. Însă tehnologia s-a dezvoltat mult în epoca internetului, de ea ajungând să depindă mai orice, de la servicii bancare digitale la transferul de date delicate. În ultimii ani tot mai multe dintre marile companii tehnologice au adoptat criptarea end-to-end drept standard de bază.
„N-am nici un fel de înțelegere pentru argumentul cum că ar trebui să subminăm criptarea pentru a-i prinde pe băieții răi”, a declarat Matthew Hodgson, cofondator al Matrix, un protocol de comunicații securizat utilizat și de marina militară americană și de mai multe guverne europene.
A proceda astfel înseamnă a-l pedepsi pe omul de rând care-și dorește să comunice în privat, în vreme ce narcotraficanții, pedofilii și teroriștii ar fi redirecționați spre servicii criptate de mesagerie din țări la care poliția europeană nu are acces, a explicat Hodgson. „Este efectiv o inițiativă naivă, stupidă.”
Există o aplicație care luptă în special cu tentativele legislative de a submina pe nesimțite criptarea: Signal.
Aplicația e considerată un etalon al întregii industrii pentru mesageria criptată end-to-end – și a ajuns recent în lumina reflectoarelor din cauza scandalului „Signal-gate”, compromiterea unui grup de discuții al unor demnitari americani din sfera securității.
Președinta companiei, Meredith Whittaker, a amenințat în mod repetat că mai degrabă va expatria aplicația decât să se conformeze oricărei legi care ar obliga-o să-i submineze securitatea. Whittaker a declarat pentru Politico luna trecută că faptul „că criptarea fie funcționează pentru toată lumea, fie e distrusă pentru toată lumea, constituie o realitate matematică fundamentală”.
Hummelgaard a declarat că el unul n-ar avea nici o problemă dacă Signal ar înceta să mai funcționeze în Danemarca mai degrabă decât să înceapă să coopereze cu poliția.
„Încep să mă întreb dacă acestea sunt sau nu tehnologii și platforme fără de care pur și simplu nu putem trăi”, a declarat el.
O răspântie
Fără vreo soluție juridică la orizont, poliția se descurcă cum poate. A reușit să infiltreze și să compromită servicii criptate de mesagerie concepute exclusiv pentru uz infracțional, cum e Encrochat. A reușit să obțină acces și la meta-date (informații precum localizarea), ceva mai accesibile decât conținutul mesajelor.
Dar poliția continuă să se plângă că e lăsată pe dinafara formei dominante de comunicare. Jean-Philippe Lecouffe, șeful adjunct al Europol, s-a exprimat simplu la o conferință recentă: „Vrem acces legal”.
Însă aici i se pune în cale matematica.
Adepții accesului poliței la date susțin că ar exista căi pentru a se accesa exclusiv mesajele criptate ale infractorilor, fără a le fi subminată confidențialitatea și conversațiilor oamenilor de rând. Însă experții le-au replicat că în cazul criptării end-to-end este imposibil ca numai „băieții buni” să obțină acces la date. Odată ce o asemenea portiță din dos va fi fost deschisă, afirmă ei, acces la ea vor avea negreșit și hackerii, infractorii și spionii.
Cele două variante nu pot fi valide simultan, astfel că dezbaterea aduce cu o ciocnire fără vreun compromis previzibil.
În privința problemelor legislative legate de criptare, UE pare că se apropie de o răspântie de la care fie avântul politic îi va da poliției ce vrea, fie lupta va continua cu aceeași îndârjire.
Sursa: POLITICO / Rador Radio România / Traducerea: Andrei Suba
