Liberty Steel Galați, unul dintre cei mai mari poluatori industriali ai Uniunii Europene, își propune să devină neutru din punct de vedere al emisiilor de carbon până în 2030. Dar succesul acestei tranziții depinde de un factor-cheie, sursa hidrogenului necesar pentru noul proces tehnologic, potrivit TechXplore.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Un studiu recent realizat de Stockholm School of Economics, studiu publicat în revista Journal of Industrial Ecology, arată că viabilitatea economică a oțelului verde românesc stă în echilibru. Dacă hidrogenul utilizat este produs la fața locului, combinatul siderurgic poate deveni competitiv și chiar profitabil. În schimb, dacă hidrogenul este achiziționat din exterior, compania ar avea nevoie de o primă de 15% la prețul de piață doar pentru a evita pierderi de miliarde de euro.
Pierderi de miliarde dacă hidrogenul nu e produs intern
Cercetarea, publicată în Journal of Industrial Ecology sub titlul „Pricing the Green Transition: An Investment Appraisal of Romanian Low-Carbon Steel”, analizează tranziția Liberty Steel Galați la un model de producție cu emisii scăzute, bazat pe hidrogen verde și cuptoare electrice cu arc.
Potrivit autorilor, fără o strategie de aprovizionare eficientă cu hidrogen, combinatul ar putea înregistra pierderi de până la 3,3 miliarde de euro în următoarele două decenii.
Mara Bălașa, autoarea principală a studiului și doctorandă la Stockholm School of Economics, explică: „Producția de oțel verde în România poate fi competitivă dacă hidrogenul este generat la fața locului și prețurile la energie rămân stabile. În caz contrar, prețul de vânzare al oțelului verde ar trebui să fie cu 15% mai mare decât prețul de piață al oțelului convențional pentru a preveni pierderi majore de valoare”.
Costuri fluctuante, cerere uriașă de electricitate
Datele, colectate în colaborare cu Energy Policy Group (EPG) din București, indică o variabilitate de până la 100 de euro pe tonă în costurile de producție, în funcție de sursa hidrogenului.
În cel mai pesimist scenariu, dacă hidrogenul este cumpărat, prețul oțelului ar trebui să crească cu 90 de euro pe tonă pentru a evita pierderile. În scenariul optimist, producția internă ar putea aduce chiar o reducere de 10 euro pe tonă față de tehnologia convențională cu furnale.
Însă producerea integrală a hidrogenului pe amplasament ar avea un cost energetic uriaș: ar tripla consumul anual de electricitate al combinatului, de la 3,4 TWh la 10,9 TWh. Aceasta ar echivala cu 30% din consumul de electricitate al întregului sector non-rezidențial din România în 2022.
Creșterea cererii ar putea duce la scumpiri pe piața energiei, afectând din nou profitabilitatea. Mai mult, pentru ca procesul să fie cu adevărat verde, energia utilizată ar trebui să provină din surse regenerabile — o provocare majoră, în condițiile în care aproximativ 30% din electricitatea României este produsă încă din combustibili fosili.
Recomandări pentru industrie și autorități
Rickard Sandberg, coautor al studiului și director al Centrului pentru Analiză de Date din cadrul Stockholm School of Economics, subliniază implicațiile multiple: „Aceste rezultate pot ghida atât strategiile de decarbonizare ale industriei, cât și politicile guvernamentale.
E nevoie urgentă de prețuri stabile la electricitate, investiții în energie verde, infrastructură pentru hidrogen și mecanisme de sprijin, cum ar fi contractele pentru diferență în domeniul carbonului”.
Studiul avertizează însă că viitorul rămâne incert, în special în ceea ce privește evoluția prețurilor la electricitate, disponibilitatea infrastructurii pentru hidrogen și intervențiile de reglementare din partea statului.
Astfel, transformarea producției de oțel în România într-un proces sustenabil nu este imposibilă, dar necesită decizii strategice rapide și investiții consistente. Hidrogenul, componenta-cheie a oțelului verde, poate deveni atât acceleratorul, cât și obstacolul major în această tranziție.
