De zeci de ani, astronomii visează să găsească dovezi ale existenței unei civilizații extraterestre avansate. Una dintre cele mai spectaculoase ipoteze este aceea a „sferelor Dyson”, uriașe roiuri de sateliți concepute pentru a capta aproape toată energia emisă de o stea, potrivit NewScientist.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Ideea a fost propusă în anii ’60 de fizicianul Freeman Dyson și a devenit un element popular în literatura științifico-fantastică și în cercetările SETI (Search for Extraterrestrial Intelligence). Dacă o astfel de structură ar exista, ea ar trebui să lase o urmă luminoasă vizibilă, o „tehnosemnătură”, ce ar putea fi detectată de telescoapele noastre. Totuși, până acum, căutările nu au dus la rezultate clare.
Soluția paradoxului – se autodistrug
Potrivit unui nou studiu realizat de astrofizicianul Brian Lacki de la organizația Breakthrough Listen din Oxford, Marea Britanie, motivul pentru care nu vedem astfel de structuri ar putea fi pur mecanic. Mai exact, se prăbușesc sub propria lor complexitate.
Lacki a calculat că roiurile de sateliți din jurul unei stele s-ar confrunta inevitabil cu un fenomen similar cu „sindromul Kessler” observat în jurul Pământului, o reacție în lanț de coliziuni între sateliți care se amplifică rapid și duce la distrugerea întregii structuri.
„Când ai o mulțime de obiecte care orbitează în același loc, e inevitabil să nu se ciocnească între ele. Iar la viteze orbitale, o astfel de ciocnire poate fi catastrofală”, explică Lacki.
Haos orbital în doar câteva zile
Studiul său arată că, într-o configurație haotică, o sferă Dyson formată din sateliți care orbitează aleatoriu în jurul unei stele s-ar autodistruge în doar câteva ore sau zile. Chiar și variantele mai „ordonate”, cu sateliți mai mari sau dispuși în straturi precise, nu ar rezista mai mult de câteva milioane de ani.
Este o perioadă foarte scurtă raportată la vârsta stelelor și a galaxiilor, ceea ce reduce drastic șansele ca noi să surprindem o astfel de megastructură exact în fereastra de timp în care există și funcționează.
Soluția tehnologică, management orbital activ
Singura cale prin care o astfel de megastructură ar putea supraviețui este printr-un control activ extrem de sofisticat. Lacki sugerează că civilizațiile avansate ar putea folosi tehnologii precum pânze solare care să folosească presiunea radiației stelare pentru navigare, sau sisteme automate de coordonare a orbitelor.
Jason Wright, astronom la Universitatea de Stat din Pennsylvania, confirmă ipoteza: „Nu poți avea atât de mult material în jurul unei stele fără să riști coliziuni, decât dacă fiecare satelit este atent controlat. Lacki a făcut calculele, și problema este reală”.
Nu vom vedea ruinele
O concluzie surprinzătoare a studiului este că s-ar putea să nu vedem niciodată ruinele unei sfere Dyson după dispariția civilizației care a construit-o. Spre deosebire de clădirile de piatră sau ruinele arheologice, aceste megastructuri nu ar supraviețui în formă pasivă.
„Se presupunea că o civilizație ar putea construi o sferă Dyson care să rămână vizibilă și după extincția ei. Dar ceea ce arată acest studiu este că astfel de tehnosemnături sunt efemere – pot fi observate doar cât timp sunt funcționale și întreținute”, spune Wright.
Dacă vrem să detectăm astfel de semne ale unei civilizații extraterestre, va trebui să le surprindem în timp real, în plină activitate. Iar asta presupune observație continuă, tehnologie tot mai precisă și, poate, un dram de noroc cosmic.
