Al doilea cel mai mare obiect din centura principală de asteroizi, Vesta, a stârnit interesul cercetătorilor care o considerau un supraviețuitor primordial din epoca formării Sistemului Solar. Spre deosebire de fragmentele rezultate din coliziuni, cum sunt majoritatea asteroizilor, Vesta părea să fie o protoplanetă ratată, un corp ceresc care aproape devenise planetă. Dar o nouă analiză a datelor furnizate de sonda Dawn a NASA contrazice această idee, relatează UniverseToday, care citează un studiu recent publicat în revista Nature.
Diferențierea este procesul-cheie care distinge planetele telurice de alte corpuri cosmice. Când un corp se topește, materialele grele,cum sunt fierul și nichelul, se scufundă spre centru, formând un nucleu dens, iar materialele ușoare rămân în exterior. Acest lucru dă naștere la o structură stratificată: nucleu, manta și crustă. Se credea că și Vesta a trecut prin acest proces, mai ales că suprafața sa bazaltică sugera o istorie de topire.
Timp de ani de zile, cercetătorii au considerat că Vesta are un nucleu de fier, iar un studiu din 2012 estima chiar că acel nucleu ar avea o rază între 107 și 113 kilometri. În acel moment, echipa misiunii Dawn era convinsă că vizitează o protoplanetă care a început să se diferențieze și care, teoretic, ar fi putut avea un câmp magnetic generat de nucleul ei feros.
Datele de la Dawn răstoarnă ipoteza originală
Un nou studiu condus de Ryan Park, cercetător la Laboratorul de Propulsie Jet (JPL) al NASA, reanalizează datele gravitaționale și de rotație furnizate de sonda Dawn și ajunge la o concluzie surprinzătoare. Anume că Vesta pare să nu aibă un nucleu clar definit, iar interiorul ei este mult mai uniform decât s-a presupus până acum.
Park afirmă că „istoria Vestei este mult mai complexă decât se credea, iar acest corp ceresc a fost influențat de procese unice precum diferențierea planetară întreruptă și coliziunile târzii”.
Echipa a analizat momentul de inerție al Veste, o mărime fizică ce indică modul în care masa este distribuită în interiorul unui corp care se rotește. Dacă Vesta ar avea un nucleu dens și o crustă mai ușoară, momentul ei de inerție ar reflecta această structură stratificată.
Dar nu este cazul. Noile măsurători sugerează o distribuție mai omogenă a masei și o diferență foarte mică de densitate între ceea ce s-ar numi „manta” și „nucleu”.
Ce este, de fapt, Vesta?
Una dintre ipotezele formulate de cercetători este că Vesta a început procesul de diferențiere, dar acesta a fost întrerupt înainte să se finalizeze. S-a topit parțial, dar nu suficient cât să formeze un nucleu distinct.
Suprafața sa de lavă înghețată pare să confirme această idee. În această variantă, „interiorul Vestei nu a suferit o diferențiere completă din cauza unei acumulări târzii”, susțin autorii.
O a doua posibilitate, mai radicală, este că Vesta nu este un corp original, ci o bucată ruptă dintr-o planetă în formare. Seth Jacobson, coautor al studiului și profesor la Universitatea de Stat din Michigan, recunoaște că „această idee a trecut de la o sugestie aproape neserioasă la o ipoteză pe care acum o luăm în serios, datorită reinterpretării datelor de la misiunea Dawn”.
Meteoriții spun o altă poveste?
Lucrurile se complică și mai mult atunci când intră în discuție meteoriții despre care se presupune că provin din Vesta. Acești meteoriți nu arată urme evidente de diferențiere incompletă, ceea ce contrazice datele recente. Jacobson spune: „Suntem destul de siguri că acești meteoriți provin de la Vesta. Și nu par să arate urme evidente ale unei diferențieri incomplete”.
Această neconcordanță deschide ușa pentru ipoteza că acei meteoriți provin, de fapt, de la o planetă complet diferențiată care a fost distrusă într-un impact catastrofal.
Vesta ar fi, în acest scenariu, un fragment rezultat din acea coliziune, o relicvă dintr-o planetă care nu a mai apucat să se formeze complet.
Final de mit?
Timp de decenii, Vesta a fost considerată o fereastră spre trecutul planetar al Sistemului Solar, o planetă în miniatură care a înghețat în timp. Dar noile date sugerează că nu e nici ce credeam, nici ce părea.
„Colecția de meteoriți Vesta nu mai este un simplu eșantion dintr-un corp cosmic care a eșuat în tentativa de a deveni planetă. Ar putea fi fragmente dintr-o planetă antică, care n-a mai apucat să se formeze complet. Nu știm încă ce planetă ar fi putut fi”, concluzionează Jacobson.
