Chiar și în condițiile climatice actuale, elefantul cu colți drepți, o specie demult dispărută, ar fi putut trăi în continuare pe teritoriul Europei. Aceasta este concluzia unui nou studiu realizat de grupul de cercetare în ecologie sportivă de la Universitatea din Bayreuth, Germania, care a combinat date din fosile cu reconstrucții climatice din trecut. Rezultatele au fost publicate în revista Frontiers of Biogeography, subliniază Phys.org.
Percepția noastră despre ceea ce este „natural” în natură este adesea influențată de peisajele actuale. Dar aceste ecosisteme, chiar și cele aparent „neatinse” de om, sunt de fapt foarte diferite de cele în care au evoluat speciile de floră și faună europeană acum mii de ani.
Cercetările echipei din Bayreuth subliniază cât de important este să înțelegem cum arătau ecosistemele trecutului pentru a proteja mai bine biodiversitatea de azi. Studiind modul în care schimbările climatice și presiunea umană au afectat mamiferele mari în trecut, putem obține perspective utile pentru strategiile moderne de conservare.
Elefantul care modela peisajul Europei
Puțini știu că Europa a fost, timp de aproximativ 700.000 de ani, casa unei specii de elefant: elefantul cu colți drepți (Palaeoloxodon antiquus). Acesta a supraviețuit mai multor epoci glaciare, dispărând abia în timpul ultimei, cel mai probabil din cauza vânătorii exercitate de oameni.
Elefanții sunt considerați „ingineri ai ecosistemelor” datorită impactului pe care îl au asupra mediului: deschid spații prin pășunat, calcă și modelează terenul, sapă pentru apă și influențează vegetația. P. antiquus avea un rol similar: menținea deschise pajiștile și pădurile rare, pe care multe plante native din Europa încă preferă să le colonizeze.
„Denumirea germană Waldelefant (elefant de pădure) a sugerat multă vreme că această specie trăia în păduri dese. Însă fosilele arată că elefantul cu colți drepți prefera de fapt habitate deschise sau semi-deschise, cu vegetație de stepă sau de mediu semi-împădurit, foarte asemănătoare cu cele ale elefanților moderni,” explică prof. dr. Manuel Steinbauer, coordonatorul studiului.
Europa de azi, un habitat încă potrivit
Pentru a înțelege mai bine unde trăia acest elefant și cum ar arăta nișa sa ecologică astăzi, cercetătorii au analizat date din baze paleontologice și le-au corelat cu etapele climatice cunoscute sub numele de Marine Isotope Stages. Acestea reflectă alternanța dintre perioade calde și reci din istoria Pământului.
Fosilele au fost împărțite în funcție de epocile climatice, iar modelele informatice au fost folosite pentru a reconstrui habitatul tipic al elefantului cu colți drepți. Rezultatul? Clima actuală din Europa de Vest și Centrală ar fi încă potrivită pentru această specie, cu excepția regiunilor montane precum Alpii sau Caucazul.
„În trecut, fauna uriașă, cum ar fi acest elefant, avea un rol esențial în reglarea ecosistemelor, prin pășunat și alte comportamente. Multe specii europene de plante s-au diversificat tocmai pentru că au beneficiat de aceste influențe,” spune Franka Gaiser, doctorandă și autoarea principală a studiului.
Strategii de conservare fără „inginerii ecosistemici”
Multe proiecte moderne de conservare din Europa încearcă să reintroducă mari erbivore, dar provocările sunt numeroase. Elefanții dispăruți nu pot fi înlocuiți pur și simplu de specii existente, pentru că peisajele s-au schimbat, interacțiunile dintre specii sunt diferite, iar funcțiile ecologice pierdute nu pot fi refăcute ușor.
În prezent, strategiile de conservare vizează mai ales protejarea habitatelor de influențele umane directe. Însă cercetătorii avertizează că această abordare nu este suficientă pentru a reface funcțiile ecologice pierdute odată cu dispariția megafaunei.
