Deși Antarctica este considerată unul dintre ultimele bastioane neatinse ale omenirii, un teritoriu pe care oamenii nu s-au instalat niciodată permanent și unde viața fără sprijin tehnologic este imposibilă, o descoperire făcută în anii 1980 de un profesor chilian ridică semne de întrebare asupra istoriei cunoscute a explorărilor umane în această regiune extremă, relatează IFLScience.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Profesorul Daniel Torres Navarro de la Institutul de Cercetări Antarctica din Chile a relatat că, în 1985, în timpul unei activități de colectare a deșeurilor marine pe plaja Yámana, a descoperit un craniu uman parțial îngropat în nisip și rocă.
O descoperire derutantă
„Doar porțiunea parieto-occipitală era vizibilă. Restul craniului era îngropat, iar partea expusă era acoperită de microalge. Am reușit totuși să recuperez două fragmente maxilare cu dinți bine conservați”, a notat Torres Navarro. Nu au fost găsite incisivii centrali, iar o cercetare ulterioară nu a dus la descoperirea altor fragmente osoase în apropiere.
Examinările inițiale au indicat că rămășițele aparțineau unei persoane tinere, cel mai probabil de sex feminin. Deși contextul părea improbabil, investigațiile au continuat în anii următori. Echipa condusă de profesorul chilian a mai descoperit un femur într-o zonă învecinată, concluzionând că restul scheletului a fost cel mai probabil dispersat de curenți și îngropat sub nisip.
O femeie chiliană în Antarctica, înainte de 1820?
Analiza izotopică a oaselor a arătat că tânăra provenea, cel mai probabil, din Chile și a murit între anii 1819 și 1825. Această dată este cu atât mai șocantă cu cât prima vedere confirmată a continentului datează din 1820, atunci când exploratorul rus Thaddeus von Bellingshausen a relatat că a observat „o coastă de gheață de o înălțime extremă”.
Ipotezele formulate de profesorul chilian sunt prudente, dar fascinante. Este posibil ca femeia să fi făcut parte dintr-o echipă de vânători de foci, abandonată pe țărm în circumstanțe necunoscute. O altă variantă presupune că ar fi murit pe o navă și ar fi fost aruncată în mare, corpul fiind apoi adus la mal de valuri și curenți. Necrofagii, precum petrelii uriași sau pescărușii, ar fi putut contribui la separarea și dispersarea resturilor.
O enigmă fără răspuns (încă)
Deși nu există suficiente dovezi pentru a reconstrui cu exactitate traseul acestei femei până în Antarctica, Torres Navarro subliniază că „oricare ar fi fost lanțul evenimentelor, doar aceste rămășițe au fost descoperite până în prezent”.
Descoperirea rămâne un mister științific care sfidează istoria oficială a explorării Antarcticii. În lipsa altor indicii, craniul de pe plaja Yámana rămâne singura dovadă, tăcută și tulburătoare, că poate fi nevoie să rescriem unele dintre certitudinile trecutului.
