Pentru prima dată, o echipă de cercetători condusă de Universitatea din Tel Aviv a observat o stea care a supraviețuit unei întâlniri cu o gaură neagră supermasivă și a revenit în același loc doi ani mai târziu. Descoperirea, publicată în The Astrophysical Journal Letters, contrazice teoriile actuale despre modul în care stelele sunt distruse în apropierea acestor obiecte cosmice extreme și oferă o nouă perspectivă asupra interacțiunilor de durată dintre stele și găuri negre, transmite ynetnews.com
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Evenimentul, denumit AT 2022dbl, a fost detectat pentru prima dată printr-un fulger de lumină emis în momentul în care o stea a fost atrasă de o gaură neagră aflată în centrul unei galaxii îndepărtate.
În mod obișnuit, astfel de evenimente – cunoscute sub numele de disrupții tidale – duc la distrugerea completă a stelei, care este parțial consumată de gaura neagră, în timp ce restul materialului este aruncat în spațiu. Cu toate acestea, cercetătorii au fost surprinși să observe, după doi ani, un al doilea fulger similar provenind din același loc.
„Este mai degrabă ca și cum gaura neagră a luat o mușcătură din stea, nu a consumat-o complet”, au declarat cercetătorii. Potrivit acestora, dimensiunea redusă și temperatura scăzută a celor două explozii de lumină indică o disrupție parțială, ceea ce înseamnă că o mare parte din stea a supraviețuit și s-a întors pe aceeași orbită.
Studiul a fost condus de dr. Lydia Makriyianni, cercetătoare postdoctorală la Lancaster University și fostă membră a Universității din Tel Aviv. Coordonarea științifică a fost realizată de prof. Iair Arcavi, profesor de astrofizică și director al Observatorului Wise din sudul Israelului. Printre contribuabili se numără și prof. Ehud Nakar, șeful departamentului de astrofizică din cadrul universității, precum și studentele Sarah Fares și Yael Degani.
„Ne întrebăm dacă vom vedea un al treilea fulger la începutul lui 2026. Dacă da, înseamnă că nici cel de-al doilea eveniment nu a dus la distrugerea completă a stelei, iar acest lucru ar putea schimba complet modul în care interpretăm aceste evenimente luminoase observate în ultimii ani”, a declarat prof. Arcavi.
Pe de altă parte, dacă un al treilea eveniment nu va avea loc, este posibil ca a doua interacțiune să fi fost fatală pentru stea. Această ipoteză este susținută de un alt model teoretic propus de echipa prof. Tsvi Piran de la Universitatea Ebraică din Ierusalim, care susține că disrupțiile parțiale și cele complete pot părea foarte asemănătoare în datele observate.
Găurile negre supermasive, aflate în centrele galaxiilor, au mase de milioane până la miliarde de ori mai mari decât cea a Soarelui. Sunt invizibile direct, dar pot fi detectate indirect prin efectele gravitaționale asupra obiectelor din jur. În galaxia noastră, Calea Lactee, existența unei astfel de găuri negre a fost confirmată prin mișcarea stelelor din apropiere, o descoperire care a fost recompensată cu Premiul Nobel pentru Fizică în 2020.
Descoperirea echipei coordonate de cercetătorii israelieni ridică întrebări fundamentale despre frecvența și natura acestor interacțiuni stelare cu găurile negre și oferă o nouă direcție de cercetare în înțelegerea modului în care funcționează aceste „monștri” cosmici din centrul galaxiilor.
