Găurile negre supermasive nu ar fi chiar pe atât de masive pe cât se credea, conform unei noi descoperiri a astronomilor de la Universitatea din Southampton, realizată în cadrul unei colaborări cu cercetători europeni, pe o galaxie tânără aflată la 12 miliarde de ani lumină de Soare, prin intermediul unui nou şi puternic telescop, transmite joi DPA, citată de Agerpres.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Ei au descoperit că gaura neagră supermasivă din centrul acestei galaxii este de 10 ori mai mică decât se aşteptau, ceea ce i-a determinat să ajungă al concluzia că oamenii de ştiinţă supraestimează dimensiunile găurilor negre din Univers.
Profesorul Seb Hoenig a spus că descoperirile au rezolvat enigma cu care se confruntau oamenii de ştiinţă despre cum găurile negre supermasive ar putea creşte la dimensiuni atât de mari în perioade scurte de timp.
„Ne-am întrebat ani de zile cum este posibil să fi descoperit toate aceste găuri negre supermasive complet dezvoltate în galaxii foarte
tinere la scurt timp după Big Bang. Nu ar fi trebuit să aibă timp să crească atât de masive. Rezultatele noastre sugerează că metodele de evaluare a acestor găuri negre folosite anterior pur şi simplu nu funcţionează în mod fiabil în Universul timpuriu”, a explicat el, adăugând că aceste rezultate „ar putea duce la o reevaluare a modelelor noastre de evoluţie cosmică”.
Descoperirea, publicată în revista Astronomy and Astrophysics, a fost realizată folosind instrumentul astronomic de ultimă generaţie Gravity+, care combină lumina a patru dintre cele mai mari telescoape optice din lume, în cadrul VTL (Very Large Telescope) de la Observatorul Austral European (ESO) din Chile.
Echipa, care a inclus oameni de ştiinţă din Franţa, Germania, Portugalia şi Belgia, a examinat un quasar străvechi pe care l-a descris ca fiind „o
galaxie cu o gaură neagră atât de veche şi strălucitoare încât arată ca un far cosmic din zorii timpurilor”.
Un quasar este un nucleu galactic activ care emite enorme cantităţi de energie. Studiul lor a arătat că quasarul avea în jur o mişcare spiralată de gaz fierbinte cu o masă de 800 de milioane de ori mai mare decât masa Soarelui, care va fi înghiţită de gaura neagră supermasivă.
„Cea mai mare parte a gazului care cade spre gaura neagră supermasivă este eliminată violent, în loc să o alimenteze. Gândiţi-vă la asta ca la un uscător de păr cosmic setat la putere maximă: radiaţia intensă din jurul său împrăştie tot ce se apropie de ea”, conform lui Hoenig.
Ei au explicat că această mişcare a fost esenţială pentru a face măsurarea precisă a masei găurii negre.
Cercetătorii susţin că această „frenezie de hrănire” a găurii negre produce un „fluxul puternic de gaz care ar fi putut păcăli examinările anterioare” făcându-le să creadă că gaura neagră era mai masivă decât este în realitate.
