Într-o descoperire care a făcut valuri în comunitatea științifică, astronomii care studiază datele de la Telescopul Spațial James Webb (JWST) au anunțat că au detectat cele mai puternice semnale de până acum care ar putea indica prezența vieții pe o altă planetă. Obiectul misterios? Exoplaneta K2-18b – un colos de opt ori mai mare decât Pământul, aflat într-o zonă considerată locuibilă, în jurul unei stele aflate la peste o sută de ani-lumină, anunță NewScientist.
Totuși, comunitatea științifică cere prudență, până când descoperirea va fi verificată de alte echipe și vor fi excluse toate explicațiile non-biologice.
Un semnal chimic al vieții?
Cercetătorii au analizat atmosfera planetei și au găsit vapori de apă, metan și dioxid de carbon – o combinație interesantă, dar nu neapărat surprinzătoare. Însă ceea ce a atras cu adevărat atenția a fost detectarea sulfurei de dimetil (DMS), o moleculă care, pe Pământ, este produsă doar de viață – mai ales de fitoplanctonul marin. În plus, s-au găsit indicii despre o altă substanță înrudită, disulfura de dimetil (DMDS), de asemenea asociată exclusiv cu organismele vii.
„Este pentru prima dată când vedem o astfel de semnătură chimică posibil biologică pe o altă planetă”, spune Nikku Madhusudhan, cercetător la Universitatea Cambridge și coordonator al studiului care a fost publicat pe platforma ArXiv.
Un semnal chimic al vieții?
Cercetătorii au analizat atmosfera planetei și au găsit vapori de apă, metan și dioxid de carbon – o combinație interesantă, dar nu neapărat surprinzătoare. Însă ceea ce a atras cu adevărat atenția a fost detectarea sulfurei de dimetil (DMS), o moleculă care, pe Pământ, este produsă doar de viață – mai ales de fitoplanctonul marin. În plus, s-au găsit indicii despre o altă substanță înrudită, disulfura de dimetil (DMDS), de asemenea asociată exclusiv cu organismele vii.
„Este pentru prima dată când vedem o astfel de semnătură chimică posibil biologică pe o altă planetă”, spune Nikku Madhusudhan, cercetător la Universitatea Cambridge și coordonator al studiului.
Cât de sigură e descoperirea?
În știință, nu e suficient să găsești un semnal interesant. Trebuie să te asiguri că nu e o eroare, o coincidență sau rezultatul altor procese naturale. De aceea, echipa lui Madhusudhan subliniază că nivelul de încredere este de trei sigma, adică o șansă de 1 la 1000 ca semnalul să fie pură întâmplare. Pentru ca o descoperire să fie considerată confirmată, este nevoie de un nivel de cinci sigma (1 la 3,5 milioane).
Alți cercetători, precum Nicholas Wogan de la NASA Ames, spun că datele sunt promițătoare, dar trebuie verificate independent. Interpretarea datelor de la JWST este extrem de complexă, nu e ca și cum apeși pe un buton și vezi dacă există DMS în atmosferă.
O lecție despre prudență
Nu toți oamenii de știință sunt convinși. Ryan MacDonald, de la Universitatea Michigan, avertizează că planeta K2-18b a mai produs „alerte false” în trecut, semnale care păreau promițătoare, dar s-au evaporat în fața unei analize mai detaliate.
„Avem o poveste de tipul «băiatul care a strigat lupul»”, spune el. „Orice afirmație despre viață dincolo de Pământ trebuie verificată riguros, iar multe dintre afirmațiile anterioare despre K2-18b nu au rezistat acestor verificări”.
O atmosferă cât o coajă de măr
De ce este atât de greu să confirmăm aceste descoperiri? Pentru că atmosfera planetei este extrem de subțire în comparație cu dimensiunile sale. „E ca și cum ai încerca să analizezi grosimea cojii unui măr văzut de la kilometri distanță”, spune Thomas Beatty, astronom la Universitatea Wisconsin-Madison.
În plus, datele vin cu mult zgomot, adică semnale parazite, erori și interferențe care îngreunează identificarea precisă a moleculelor. Din acest motiv, atingerea pragului de cinci sigma ar putea fi imposibilă cu tehnologia actuală.
Viață sau nu, tot o revoluție
Chiar dacă nu putem spune cu certitudine că DMS-ul detectat provine de la organisme vii, simpla posibilitate este uluitoare. Dacă molecula are, într-adevăr, o origine biologică, atunci planeta K2-18b ar avea o activitate de acest tip de mii de ori mai intensă decât cea a Pământului.
Dar chiar și în cazul în care nu e vorba de viață, descoperirea rămâne o piatră de hotar. Am reușit, ca specie, să detectăm compoziția chimică a unei atmosfere extraterestre și să punem întrebări fundamentale despre viață, univers și locul nostru în el.
„Este un moment revoluționar – atât pentru mine ca astronom, cât și pentru umanitate. Am pornit de la viață unicelulară, acum miliarde de ani, și am ajuns să construim instrumente capabile să privească prin atmosferele altor lumi”, spune Madhusudhan.
