SpinLaunch, o companie din California, propune o soluție radical diferită față de rachetele convenționale: lansarea sateliților printr-un uriaș tun centrifug, care îi catapultează în spațiu cu viteze mai mari ca ale unui glonț. Prima demostrație orbitală ar putea avea loc chiar în 2026, anunță Space.com.
Tehnologia spațială se pregătește pentru un salt neașteptat, de la propulsia clasică cu combustibil la… forța centrifugă. Compania americană SpinLaunch plănuiește să trimită în spațiu sute de „microsateliți” în formă de disc, cu ajutorul unui sistem asemănător unui tun rotativ uriaș. Dacă testul orbital din 2026 va reuși, ar putea fi stabilit un nou record pentru cel mai mare număr de sateliți lansați simultan.
Prin intermediul acestei tehnologii inovatoare, compania își propune să stabilească propria rețea de sateliți, numită Meridian Space, care, susțin ei, ar putea reprezenta o alternativă mai accesibilă la rețele precum Starlink a companiei SpaceX.
O idee de science-fiction, devenită realitate
Dispozitivul SpinLaunch funcționează pe un principiu simplu, dar revoluționar: un braț rotativ, într-o cameră vidată, învârte sateliții până ating viteze de peste 8.000 km/h, apoi îi lansează pe traiectorie ascendentă, ca dintr-un tun. Abia după ce părăsesc atmosfera, sateliții își activează motoarele proprii pentru a intra pe orbită.
Primul model funcțional, testat în New Mexico, a reușit deja să trimită încărcături în zona suborbitală în 2022. Pentru demonstrația orbitală din 2026, compania va folosi o versiune îmbunătățită a acestui accelerator suborbital.
Sateliți „clătită” într-un „autobuz„ spațial
Sateliții care vor fi lansați în cadrul constelației Meridian Space au o formă neobișnuită: fiecare este un disc plat de 2,2 metri lățime, cu o greutate de 70 de kilograme, mult mai ușori decât sateliții convenționali. Vor fi stivuiți vertical, ca într-un „teanc de clătite”, în interiorul unui modul de lansare.
Compania lituaniană NanoAvionics, parte a grupului Kongsberg, a fost desemnată să construiască primii 250 de astfel de sateliți, iar întregul proiect a primit recent o finanțare de 12 milioane de dolari din partea Kongsberg Defence and Aerospace (KDA), un furnizor norvegian de sisteme și produse legate de apărare și spațiu, ceea ce ridică totalul finanțărilor sale la aproape 150 de milioane de dolari.
Costuri mai mici, poluare redusă
SpinLaunch susține că metoda sa ar putea reduce considerabil costurile lansărilor spațiale: între 1.250 și 2.500 de dolari pe kilogram, comparativ cu aproximativ 6.000 dolari în cazul rachetelor Falcon 9 de la SpaceX. În plus, metoda nu generează emisii de gaze cu efect de seră și nu presupune utilizarea de boostere sau componente abandonate în spațiu, contribuind astfel la reducerea deșeurilor orbitale.
Spațiul: mai accesibil, dar și mai aglomerat?
Planurile ambițioase ale SpinLaunch nu se opresc aici. După ce va lansa constelația proprie de aproximativ 1.200 de sateliți, compania vrea să construiască un accelerator orbital și mai mare — cu o cameră de 100 de metri diametru — care va putea trimite direct în orbită încărcături comerciale, fără ca rachetele să mai pornească motoarele.
Obiectivul final: până la cinci lansări comerciale pe zi.
Însă această perspectivă ridică și îngrijorări: mai multe coliziuni posibile între sateliți, interferențe radio cu observațiile astronomice, poluare luminoasă a cerului nocturn și acumularea de particule metalice în atmosferă, cauzată de reintrările frecvente.
Cu toate acestea, SpinLaunch ar putea transforma fundamental modul în care lansăm sateliți. De la propulsie chimică la forță centrifugă și de la forme clasice la sateliți-clătită. Iar dacă va trece de faza de testare, compania susține că ar putea lansa până la cinci încărcături comerciale pe zi.
