Într-o perioadă în care sustenabilitatea și inovația sunt priorități globale, companiile din domeniul energiei regenerabile devin actori-cheie în remodelarea economiei. Despre asta, am stat de vorbă cu dl. Alexandru Mureșan, Lector universitar în cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca și CEO Renergia.
Despre rolul educației în formarea specialiștilor din domeniu, provocările tranziției energetice în România și soluțiile reale care pot accelera acest proces. Răspunsurile sale oferă o perspectivă lucidă și aplicată asupra viitorului energetic al țării.
România a devenit, în ultimii ani, un exemplu regional de creștere rapidă în domeniul prosumatorilor – consumatori care își produc singuri energia, de regulă prin panouri fotovoltaice.
Conform lui Alexandru Mureșan, lector universitar în cadrul Universității Tehnice din Cluj Napoca și CEO al companiei Renergia, fenomenul a cunoscut o dezvoltare „spectaculoasă” începând cu anul 2019. Dacă în acel an numărul prosumatorilor era de doar câteva sute, estimările arată că până la finalul anului 2024 vor fi peste 200.000 înregistrați.
„Legislația a jucat un rol crucial”, subliniază acesta. Printre cele mai importante măsuri se numără „compensarea cantitativă în 2018 și programe de subvenții (ex. ‘Casa Verde’ pentru fotovoltaice), care au stimulat adoptarea.” La acestea s-au adăugat factori externi, precum majorarea prețurilor la energie, care „a accelerat și mai mult fenomenul” începând cu 2022.
Evoluția este cu atât mai remarcabilă dacă privim datele în dinamică: „În anul premergător pandemiei de COVID, în România erau doar 303 prosumatori înregistrați, cu o capacitate instalată nesemnificativă la nivel național”, amintește Mureșan. Trei ani mai târziu, în 2023, numărul lor ajunsese la peste 110.000, iar la începutul lui 2024 erau deja 114.109 prosumatori conectați în Sistemul Energetic Național. „În luna noiembrie 2024 se raportau 194.903 prosumatori cu 2.336,96 MW instalați. Oficialii ANRE estimau atingerea a 200.000+ prosumatori până la finele lui 2024 – obiectiv practic realizat.”
România nu este singura țară din regiune unde acest tip de inițiativă a prins rădăcini. Mureșan oferă o perspectivă comparativă, punctând succesele și obstacolele din state vecine. Ungaria, de exemplu, a cunoscut o „creștere masivă a generării fotovoltaice de mici dimensiuni” datorită unui sistem de net metering avantajos încă din anii 2010. Totuși, în 2022, guvernul ungar a suspendat temporar acceptarea de noi racordări cu injectare în rețea, din cauza limitelor de infrastructură. „Aceasta ar trebui să fie o lecție valoroasă și pentru noi”, avertizează Mureșan.
Pe de altă parte, Bulgaria a fost „la polul opus”, rămânând în urmă față de alte state UE în ceea ce privește adoptarea energiei solare la nivel rezidențial. „Barierele birocratice și lipsa stimulentelor au făcut ca numărul de prosumatori să fie foarte mic”, explică acesta, adăugând că abia în perioada 2022–2023 autoritățile bulgare au început să elimine unele obstacole, precum autorizațiile de construcție pentru instalațiile sub 20 kW.
Un caz interesant este cel al Ucrainei, care, înainte de izbucnirea războiului, implementase „un tarif de feed-in verde generos (printre cele mai mari din Europa)”, încurajând zeci de mii de gospodării să instaleze panouri solare. Deși conflictul a afectat o parte din infrastructură, Mureșan arată că în regiunile mai sigure fenomenul a continuat, cu un obiectiv clar: independența energetică parțială.
Un alt exemplu pozitiv este Republica Moldova, unde tranziția spre autoconsum a fost grăbită de criza energetică din iarna anului 2022. „Sistemul de contorizare netă introdus inițial în 2018 a fost actualizat în 2023 la un mecanism de facturare netă (net billing) mai eficient”, explică Mureșan. În doar câțiva ani, Moldova a reușit să recupereze decalajul față de alte țări din regiune, ajungând la aproape 5.000 de prosumatori și, potrivit expertului, a comprimat „un deceniu de progres în aproximativ trei ani.”
La nivel european, susține acesta, s-au conturat câțiva factori comuni de succes în susținerea prosumatorilor: „fie finanțări nerambursabile (Spania, Portugalia, Moldova, România), fie tarife de vânzare avantajoase (Germania, vechiul sistem din Ucraina), fie exceptări de taxe și proceduri simple (Ungaria, Franța).” În lipsa acestora, tranziția a fost lentă, ca în cazul Bulgariei până recent.
Cu toate aceste progrese, România nu a epuizat încă potențialul de dezvoltare în zona energiei verzi. „Cred că prima fază a procesului […] a fost depășită, iar momentan ne aflăm în faza de validare a sustenabilității financiare pe termen mediu și lung – o fază de succes de altfel”, afirmă Mureșan.
Totuși, el atrage atenția că, pe lângă panourile fotovoltaice, „alte tehnologii precum stații de încărcare a vehiculelor electrice, stocare, panouri fototermice cred că s-ar putea insista mai mult.”
Pentru a susține o dezvoltare echilibrată a acestor tehnologii, este nevoie de un efort comun, atât din partea autorităților, cât și a societății civile. „Avem nevoie de un grad mai ridicat de cultură energetică, astfel încât să devenim mai vocali pentru avansarea acestor direcții strategice”, conchide Mureșan.
Urmărește TechRider.ro pentru interviul integral.
