Noua propunere a Comisiei Europene ar putea afecta profund pasionații, colecționarii și atelierele independente
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Bruxelles-ul pregătește o modificare majoră a directivei privind vehiculele la sfârșit de viață (End-of-Life Vehicles – ELV), iar motocicletele riscă să fie prinse la mijloc într-un val de birocrație care amenință să bulverseze întreaga cultură moto din Europa. Dacă în forma actuală reglementările vizează în principal autoturismele, camioanele și autoutilitarele, noile propuneri vor extinde aplicabilitatea și asupra motocicletelor – o schimbare care ar putea avea efecte devastatoare pentru restauratori, colecționari și motocicliștii de zi cu zi.
Ce presupune noua propunere?
Potrivit Comisiei Europene, scopul actualizării directivei este acela de a spori sustenabilitatea industriei auto prin reciclarea eficientă a vehiculelor la final de viață, responsabilizarea producătorilor (așa-numita responsabilitate extinsă a producătorului – EPR) și impunerea unor standarde mai stricte privind eliminarea bateriilor electrice. În teorie, este un demers ecologic bine intenționat. În practică, aplicarea orbească a acelorași reguli pentru motociclete riscă să ducă la un dezastru birocratic.
Spre deosebire de automobile, motocicletele sunt deja un model de eficiență în utilizarea resurselor. Consumă mai puțin combustibil, folosesc mai puține materiale (metal, plastic, vopsea) și au o amprentă ecologică mai redusă în procesul de fabricație. În plus, durata lor de viață este adesea mult mai lungă decât în cazul mașinilor, datorită unei culturi puternice de întreținere, restaurare și reutilizare a pieselor.
Un pericol real pentru cultura moto
În acest moment, reglementările propuse nu țin cont de aceste realități. Dacă proiectul de lege trece în forma actuală, motocicletele ar putea fi clasificate ca „deșeuri” de îndată ce nu mai sunt funcționale, fără nicio excepție pentru proiectele de restaurare, motocicletele de colecție sau cele cu valoare istorică. Practic, un motociclist care deține un model rar, aflat în curs de restaurare, ar putea fi obligat să-l trimită la fiare vechi – chiar dacă valoarea culturală sau sentimentală a motocicletei este enormă.
Un astfel de cadru legislativ ar amenința direct atelierele independente, meșterii care restaurează motociclete în propriile garaje, și întreaga rețea informală de schimb de piese între pasionați. Studiile citate de FEMA (Federația Europeană a Asociațiilor de Motocicliști) arată că, în țările nordice, peste 60% din componentele motocicletelor sunt reutilizate – comparativ cu doar 15% în industria auto. Această eficiență ar putea fi sacrificată în numele unei viziuni uniforme, dar greșit aplicate.
Cine decide „sfârșitul vieții” unei motociclete?
Una dintre cele mai controversate prevederi ale propunerii este legată de modul în care se va decide momentul în care o motocicletă este considerată „la sfârșit de viață”. Dacă această decizie va reveni autorităților și nu proprietarilor, mii de motociclete ar putea fi distruse inutil. Nu există, în prezent, nicio excepție oficială pentru motociclete istorice, clasice sau în curs de restaurare – o omisiune gravă, spun reprezentanții FEMA.
„Am o Ducati de 30 de ani în garaj, în curs de restaurare. Conform acestei propuneri, ar trebui să o trimit la casare pentru că nu e încă aptă de drum”, explică un pasionat citat de FEMA.
Ce își dorește comunitatea moto?
FEMA face apel la motocicliști din toată Europa să contacteze europarlamentarii și reprezentanții guvernelor naționale pentru a cere amendamente de bun-simț. Printre solicitările cheie:
- Excluderea motocicletelor din Directiva ELV
- Recunoașterea clară a statutului motocicletelor de colecție, restaurare și vintage
- Definirea clară a termenului “end of life”
- Permisiunea de a cumpăra, vinde și exporta piese pentru motociclete restaurate fără restricții
- Ca doar proprietarul să decidă când motocicleta sa ajunge la finalul vieții
Și România ce face?
Deși România, ca stat membru UE, nu a luat încă o poziție oficială, dacă legislația este aprobată la Bruxelles, va deveni obligatorie și pe teritoriul nostru. Pasionații români de motociclete, comunitățile de restauratori și colecționarii sunt, așadar, direct vizați. În lipsa unor excepții clare, atelierele și garajele din toată țara riscă să se confrunte cu sancțiuni sau interdicții absurde privind motocicletele vechi sau aflate în curs de recondiționare.
Nimeni nu contestă necesitatea protejării mediului. Dar impunerea unor norme uniforme, gândite pentru industria auto, asupra unei culturi diferite – precum cea moto – riscă să distrugă exact ceea ce susține sustenabilitatea: reutilizarea, recondiționarea și păstrarea în viață a unor vehicule care înseamnă mai mult decât niște statistici în tabelele de la Bruxelles.
Până nu e prea târziu, comunitatea moto din România și Europa trebuie să își facă vocea auzită. Nu doar pentru protejarea pasiunii, ci și pentru a apăra o formă autentică de sustenabilitate practică – una care a existat cu mult înainte ca termenul „ecologic” să devină un slogan politic.
