Conceptul, fascinant, dar poate și puțin înfricoșător, este cunoscut sub numele de „uploading” al minții. Gândiți-vă la asta ca la o modalitate de a crea o copie digitală a creierului vostru, o transmitere a minții și conștiinței într-un computer. Acolo ați trăi în formă digitală, poate pentru totdeauna. Ați avea conștiința de sine, ați păstra amintirile și ați simți că sunteți voi înșivă. Dar nu ați avea un corp, subliniază TheConversation.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
În acest mediu simulat, ați putea face orice faceți în viața reală, să mâncați, să conduceți o mașină, să practicați sport. De asemenea, ați putea face lucruri imposibile în lumea reală, cum ar fi să treceți prin pereți, să zburați ca o pasăre sau să călătoriți pe alte planete. Singura limită este ceea ce știința poate simula realist.
Este realizabil? Teoretic, încărcarea minții ar trebui să fie posibilă. Totuși, vă puteți întreba cum s-ar putea întâmpla asta, având în vedere că cercetătorii abia au început să înțeleagă creierul.
Cu toate acestea, știința are un istoric solid în a transforma posibilitățile teoretice în realitate. Doar pentru că un concept pare extrem de dificil nu înseamnă că este imposibil. Gândiți-vă că știința a dus omenirea pe Lună, a secvențiat genomul uman și a eradicat variola. Și acestea au fost odată considerate improbabile.
În ordinea asta de idei, încărcarea minții poate să devină într-o zi realitate. Dar, deocamdată, suntem foarte departe.
Trăind într-un laptop
Creierul este adesea considerat cel mai complex obiect cunoscut din univers. Reproducerea acestei complexități va fi extraordinar de dificilă.
O cerință esențială, creierul încărcat trebuie să primească aceleași inputuri ca și până acum. Cu alte cuvinte, lumea externă trebuie să îi fie accesibilă. Chiar și izolat într-un computer, ai avea nevoie de o simulare a simțurilor, vedere, auz, miros, atingere, simțire, dar și de capacitatea de a te mișca, a clipi, a-ți detecta ritmul cardiac, a-ți regla ritmul circadian și multe altele.
Dar de ce este asta necesar? Nu ai putea exista pur mental, într-o bulă izolată, fără input senzorial?
Privarea oamenilor de simțuri, cum ar fi izolarea completă în întuneric sau într-o cameră fără sunet, este cunoscută ca privare senzorială și este considerată o formă de tortură. Persoanele care au dificultăți în a-și simți semnalele corporale, sete, foame, durere, mâncărime, au adesea probleme mentale.
De aceea, pentru ca încărcarea minții să funcționeze, simularea simțurilor și mediul digital trebuie să fie extrem de precise. Chiar și distorsiuni minore pot avea consecințe serioase asupra sănătății mintale.
Momentan, cercetătorii nu dispun nici măcar de puterea de calcul, darămite de cunoștințele științifice necesare pentru astfel de simulări.
Scanarea a miliarde de neuroni
Prima etapă pentru o încărcare reușită a minții este scanarea și cartografierea completă a structurii 3D a creierului uman. Aceasta ar necesita un echivalent extrem de avansat al unui RMN care să ofere detalii complexe despre creier. Momentan, oamenii de știință sunt doar la început în cartografierea creierului, de exemplu, au cartografiat creierul unei muște și porțiuni mici din creierul șoarecilor.
În câteva decenii, poate fi posibilă o hartă completă a creierului uman. Dar chiar și captarea celor 86 de miliarde de neuroni, fiecare mai mic decât un vârf de ac, și a trilioanelor de conexiuni dintre ei nu este suficientă. Pentru că fiecare neuron își ajustează constant funcționarea, iar acest aspect trebuie modelat și el.
Nu se știe câte niveluri de detaliu sunt necesare pentru ca creierul simulat să funcționeze corect. Este suficient să te oprești la nivel molecular? Nimeni nu știe încă.
2045? 2145? Sau mai târziu?
Dacă oamenii de știință ar înțelege cum „procesează” creierul gândurile, ar putea exista o cale mai scurtă, să simuleze doar părțile esențiale ale creierului, nu toate idiosincraziile biologice. Este mai ușor să construiești o mașină nouă știind cum funcționează, decât să scanezi și să replici una existentă fără să înțelegi mecanismele interne.
Dar asta înseamnă că trebuie să descoperim cum creierul creează gândurile – cum mii sau milioane de neuroni colaborează pentru a da naștere minții. Suntem foarte departe de această înțelegere.
O altă posibilitate, înlocuirea neuronilor reali cu unii artificiali, unul câte unul. Aceasta ar ușura încărcarea minții. Deocamdată, însă, oamenii de știință nu pot înlocui nici măcar un neuron real cu unul artificial.
Pe de altă parte, tehnologia avansează într-un ritm accelerat. Este rezonabil să ne așteptăm la progrese spectaculoase în puterea de calcul și inteligența artificială în următoarele decenii.
Un lucru este sigur, încărcarea minții nu va duce lipsă de finanțare. Mulți miliardari par dispuși să investească sume uriașe pentru șansa de a trăi veșnic.
Deși provocările sunt enorme și drumul incert, încărcarea minții va deveni realitate. Cele mai optimiste previziuni vorbesc despre anul 2045, adică peste doar 20 de ani. Alții spun sfârșitul acestui secol.
Specialiștii susțin că ambele estimări sunt prea optimiste. Ar fi ceva de-a dreptul remarcabil dacă încărcarea minții va fi posibilă în următorii 100 de ani. Dar poate se va întâmpla în 200 de ani, ceea ce înseamnă că prima persoană care va trăi veșnic s-ar putea naște chiar în viața noastră.
