Creșterea gazelor cu efect de seră face atmosfera superioară mai subțire, ceea ce prelungește viața resturilor spațiale și sporește riscul coliziunilor între sateliți, relatează UniverseToday.
În timp ce dezbaterile despre schimbările climatice se concentrează pe impactul lor asupra vieții de zi cu zi, de la inundații la recolte compromise, un nou studiu aduce în atenție un efect colateral neașteptat: încălzirea globală afectează siguranța și sustenabilitatea spațiului cosmic.
Potrivit cercetării publicate în revista Nature Sustainability, realizată de experți de la MIT și Universitatea din Birmingham, acumularea de gaze cu efect de seră nu doar că afectează troposfera – stratul inferior al atmosferei în care trăim –, ci modifică și structura straturilor superioare, precum termosfera, unde orbitează majoritatea sateliților artificiali.
Atmosfera care „curăță” spațiul se subțiază
În mod normal, sateliții aflați pe orbită joasă (LEO) întâmpină o ușoară frecare din partea particulelor rarefiate de aer din termosferă. Această frecare încetinește treptat obiectele, făcându-le să coboare și, în final, să ardă în atmosferă – un proces natural care ajută la autocurățarea spațiului de resturi.
Însă cercetarea arată că, paradoxal, încălzirea atmosferei inferioare determină răcirea și subțierea straturilor superioare, cum ar fi termosfera. Pe măsură ce această regiune se contractă, frecarea asupra sateliților scade, iar resturile spațiale rămân mai mult timp pe orbită, crescând riscul coliziunilor.
Sindromul Kessler, o avalanșă de resturi orbitale
Problema nu este doar teoretică. Specialiștii avertizează de decenii asupra sindromului Kessler, un scenariu în care ciocnirile dintre obiecte aflate pe orbită generează un lanț de coliziuni și fragmente, până când orbita devine imposibil de folosit. Dacă s-ar ajunge aici, umanitatea ar pierde accesul la spațiu: de la sateliți de comunicații, GPS și observație a climei, până la telescoape și misiuni spațiale.
Ironia industriei spațiale moderne
Industria spațială, aflată într-o adevărată explozie tehnologică, este dominată de companii care lansează megaconstelații de sateliți pentru internet și comunicații globale. Tot ele construiesc centre de date uriașe pentru a susține inteligența artificială, infrastructură care consumă enorm de multă energie.
Ironia este că tocmai aceste companii, care își bazează afacerile pe accesul liber și sigur la spațiu, contribuie indirect la destabilizarea acestuia. Creșterea emisiilor care încălzesc Pământul și subțiază termosfera riscă să transforme orbita joasă într-o capcană periculoasă.
Spațiul, următoarea frontieră a ecologiei
Autorii studiului trag un semnal de alarmă: dacă vrem să păstrăm accesul la spațiu, o resursă crucială pentru știință, apărare, economie și gestionarea crizelor climatice, trebuie să privim protecția atmosferei și a mediului spațial ca pe o responsabilitate globală.
Spațiul nu este un loc îndepărtat și abstract. Este un „vecin” tot mai aglomerat, fragil și interdependent de ceea ce facem aici, pe Pământ. Totuși, autorii studiului speră că presiunea științifică și economică va forța companiile să investească în protejarea mediului, atât pe Pământ, cât și dincolo de el.
