Mii de corpuri cerești trec aproape de orbita Pământului. Multe sunt inofensive. Altele, însă, ar putea deveni o amenințare reală. Problema nu este dacă, ci când va avea loc un impact semnificativ. Iar pentru un astfel de scenariu nu suntem încă pregătiți, semnalează Universe Today, care citează un studiu recent publicat pe platforma ArXiv.
Astronomii din întreaga lume monitorizează cu atenție așa-numitele Obiecte din apropierea Pământului (NEO – Near-Earth Objects), asteroizi și comete care orbitează în vecinătatea planetei noastre. Până în prezent, au fost identificate peste 30.000 de astfel de corpuri, cu dimensiuni ce variază de la cele ale unui automobil până la monștri cosmici de câțiva kilometri.
În timp ce aceste obiecte oferă indicii valoroase despre formarea Sistemului Solar, ele reprezintă totodată un pericol potențial pentru civilizația umană. Din acest motiv, agenții spațiale precum NASA desfășoară permanent programe de supraveghere, cum este Near-Earth Object Surveillance Mission, menite să detecteze și să calculeze traiectoriile asteroizilor cu risc de impact.
Detectăm giganții, dar ratăm cei mai periculoși pitici
În ultimele decenii, tehnologia de detecție a făcut progrese remarcabile. Programe terestre precum Catalina Sky Survey și Pan-STARRS au identificat peste 90% dintre asteroizii de peste 1 kilometru, cei care ar putea provoca o catastrofă globală.
Însă, pe măsură ce scade dimensiunea, crește incertitudinea. Mai puțin de 40% dintre asteroizii cu diametrul de circa 140 de metri sunt în prezent cunoscuți.
Și mai îngrijorător, obiectele cu diametrul de 50 de metri, suficient de mari pentru a distruge un oraș, sunt adesea invizibile până când este prea târziu. Motivele sunt multiple.
Telescoapele de pe sol sunt limitate de vreme, lumină solară și atmosferă, mulți asteroizi sunt extrem de întunecați (cu albedo scăzut), iar unii se apropie din direcția Soarelui, unde observarea este aproape imposibilă.
Avem nevoie de reacție rapidă în spațiu
Chiar și cu misiuni spațiale avansate în pregătire, precum NEO Surveyor și Observatorul Rubin, realitatea este dură: aproximativ jumătate dintre asteroizii de 50 de metri vor rămâne nedetectați până când vor fi aproape de impact.
În aceste cazuri, nu vom mai avea timp pentru misiuni lente de studiu sau pentru lansări complexe. Singura opțiune viabilă va fi o misiune spațială de reacție rapidă, care să intercepteze obiectul și să ofere informații esențiale înainte de coliziune.
Studiu recent condus de Nancy L. Chabot, cercetătoare la Johns Hopkins University, subliniază necesitatea unei astfel de misiuni de recunoaștere rapidă. Scopul: interceptarea unui asteroid de circa 50 de metri, estimarea riscului real de impact și colectarea de date critice despre compoziție, formă, masă și structură internă, toate informații vitale pentru luarea unor decizii rapide la nivel internațional.
O provocare tehnologică urgentă
Realizarea unei astfel de misiuni nu este deloc simplă. Ar fi nevoie de nave capabile să ajungă la viteze de până la 25 km/s, să opereze la unghiuri solare dificile și să capteze date detaliate de la un obiect mic, aflat în mișcare rapidă. Dar este un efort necesar. Apărarea planetară nu poate fi aleasă în funcție de tipul asteroidului. Ea trebuie să fie pregătită pentru orice.
Mesajul echipei de la Johns Hopkins este clar: nu e vorba doar de a testa tehnologia unei misiuni de tip flyby. Este vorba de a construi o capabilitate reală de intervenție împotriva obiectelor spațiale mici, dar cu avertismente scurte, acelea care, paradoxal, sunt cel mai probabil să lovească Pământul.
Un singur impact poate schimba totul
Istoria geologică a Pământului este plină de dovezi ale impacturilor cosmice. Și chiar dacă evenimente precum cel care a dus la dispariția dinozaurilor sunt rare, evenimente locale devastatoare, precum cel de la Tunguska (1908) sau Celeabinsk (2013), sunt reale și posibile.
De aceea, în lumea apărării planetare, nu e loc de amânări. Pregătirea înseamnă supraviețuire.
