Un nou studiu confirmă că uraganele spațiale nu doar că există, dar pot provoca perturbări semnificative ale câmpului magnetic al Pământului și ale semnalelor GPS, chiar și atunci când activitatea solară este scăzută, conform Space.com.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Fenomenul a fost observat pentru prima dată în 2014, când satelitul american DMSP F17 a detectat o structură spiralată de mari dimensiuni deasupra Polului Nord magnetic. Aceasta semăna cu un uragan terestru prin forma sa rotativă și centrul calm, însă era alcătuită din plasmă – particule încărcate electric – și nu din nori sau precipitații. Structura emitea o lumină slabă de tip auroral, iar analiza datelor satelitare a confirmat existența unor fluxuri rapide de plasmă, variații de densitate și curenți electrici, caracteristici ale unui sistem activ în ionosferă.
„Uraganul spațial s-a format în condiții extrem de liniștite. Activitatea solară era redusă”, a declarat Sheng Lu, autorul principal al studiului și cercetător la Universitatea Shandong din China, citat de Spaceweather.com.
Această descoperire contrazice așteptările actuale privind formarea furtunilor geomagnetice, care sunt de regulă asociate cu activitate solară intensă și cu o orientare sudică a câmpului magnetic interplanetar (IMF). În cazul uraganului spațial din 2014, IMF era orientat nordic, o configurație ce în mod obișnuit „închide poarta” pentru particulele din vântul solar.
Pentru a înțelege mai bine impactul acestui fenomen, cercetătorii au analizat date suplimentare provenite de la satelitul european Swarm B, care a traversat marginea uraganului, precum și de la rețeaua de monitorizare CHAIN din Arctica Canadiană. Acestea au arătat că semnalele GPS care au trecut prin regiunea afectată au suferit de „scintilație de fază” – o formă de interferență cauzată de turbulențele din plasmă. Unul dintre sateliții GPS, PRN 11, a înregistrat un indice de scintilație de 0,81, o valoare suficient de mare pentru a compromite precizia localizării.
Pe sol, magnetometrele din Groenlanda au detectat variații locale ale câmpului magnetic de până la 400 nanotesla, un nivel comparabil cu cel întâlnit în timpul furtunilor geomagnetice minore.
Potrivit cercetătorilor, formarea acestor uragane spațiale ar putea fi legată de un proces numit „reconectare în lobi”, prin care energia din vântul solar pătrunde prin regiunile din spatele magnetosferei Pământului, ocolind mecanismele clasice ale vremii spațiale.
Acest tip de furtună spațială, invizibilă pentru majoritatea sistemelor de avertizare, poate reprezenta un risc semnificativ pentru comunicațiile prin satelit, sistemele GPS și zborurile comerciale care traversează regiunile polare.
„Aceste perturbări sunt comparabile ca magnitudine cu cele observate în timpul furtunilor geomagnetice”, au subliniat autorii studiului.
Pe măsură ce infrastructura tehnologică se extinde în zonele de mare latitudine și depinde tot mai mult de stabilitatea semnalelor spațiale, identificarea și înțelegerea uraganelor spațiale devine esențială pentru protejarea sistemelor moderne.
Studiul atrage atenția că nu toate furtunile spațiale sunt declanșate de explozii solare evidente, iar unele pot apărea pe fundalul unei activități spațiale aparent calme.
