Într-o lume în care inteligența artificială cere din ce în ce mai multă putere de calcul, stocare și energie, o idee care până nu demult părea un SF tinde să prindă contur. Este vorba despre centrele de date spațiale, informează Ars Technica.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Ideea nu este una nouă. Recent, start-up-ul american Starcloud a început deja să exploreze această idee, iar domeniul a atras rapid atenția marilor figuri din tehnologie.
În luna mai, fostul CEO al Google, Eric Schmidt, a achiziționat compania Relativity Space, o companie care are ca obiectiv dezvoltarea centrelor de date orbitale. Ulterior, la începutul lunii noiembrie, fondatorul Amazon, Jeff Bezos, a prezis că în următorii 10–20 de ani vor fi construite în spațiu centre de date de ordinul gigawaților.
Acum, Elon Musk, a cărui companie SpaceX deține și operează o infrastructură spațială semnificativ mai mare decât orice altă companie sau țară din lume, și-a exprimat și el interesul pentru această tehnologie.
De la Starlink la „cloud-ul cosmic”
„Simpla extindere a sateliților Starlink V3, care dispun de legături laser de mare viteză, ar funcționa. SpaceX va face asta”, a declarat Elon Musk recent pe platforma X, fostă Twitter.
Declarația nu este una întâmplătoare. SpaceX controlează în prezent cea mai mare rețea de sateliți de comunicații din lume, aproape 9000 de sateliți Starlink funcționali pe orbită, și are infrastructura, capacitatea de lansare și resursele necesare pentru a transforma ideea în realitate.
Starlink V3 — primul pas către centre de date orbitale
Actualii sateliți Starlink V2 Mini pot transmite date cu o viteză de până la 100 Gbps. Noua generație, V3, va ridica plafonul la 1 Tbps, adică de zece ori mai mult. Pentru comparație, compania Viasat a lucrat aproape un deceniu cu Boeing pentru a construi un satelit geostaționar cu aceeași capacitate de 1Tbps. Acest satelit unic ar putea fi lansat săptămâna viitoare cu o rachetă Atlas V. Dar vorbim doar de un singur satelit.
SpaceX, în contrapartidă, intenționează să lanseze până la 60 de sateliți V3 cu fiecare zbor al rachetei Starship, începând cel mai devreme cu prima jumătate a anului 2026.
Între viziune și fezabilitate
Susținătorii ideii spun că avantajele sunt clare. Ei vorbesc despre energie solară gratuită și nelimitată, fără costurile de mediu ale construirii acestor facilități pe Pământ (unde opoziția începe să crească).
„Este foarte important să acordăm atenție impulsului dat de giganții din industria tehnologică. Dacă vor începe să investească bani în acest proiect, am putea asista la o nouă transformare a ceea ce se face în spațiu”, a declarat Caleb Henry, director de cercetare la Quilty Space.
Criticii, pe de altă parte, spun că este imposibil din punct de vedere economic să construiești aceste facilități în spațiu și că susținătorii subestimează tehnologia necesară pentru a le face să funcționeze.
Ei pomenesc despre sateliți foarte mari, cu panouri solare extinse, pentru a alimenta centrele de date care rivalizează cu infrastructura terestră. Cu toate acestea, sateliții Starlink V3 ai SpaceX sunt diferiți de orice tehnologie spațială anterioară, a subliniat Henry.
Nu este clar cum ar putea arăta exact „extinderea” sateliților Starlink V3, dar nu pare absurd să ne așteptăm ca acest lucru să se întâmple. Primii sateliți Starlink operaționali au fost lansați cu puțin mai mult de jumătate de deceniu în urmă, și aveau o masă de aproximativ 300 kg și o capacitate de 15 Gbps. Sateliții Starlink V3 vor avea probabil o masă de 1.500 kg.
„Nimic altceva din restul industriei sateliților nu se apropie de această capacitate”, a declarat Caleb Henry.
