Un hard disk drive (HDD) este un dispozitiv electromecanic de stocare a datelor care stochează și recuperează date digitale utilizând stocarea magnetică cu unul sau mai multe discuri rigide care se rotesc rapid, acoperite cu material magnetic. Plăcile sunt asociate cu capete magnetice, dispuse de obicei pe un braț de acționare mobil, care citesc și scriu date pe suprafața plăcilor. Datele sunt accesate în mod aleatoriu, ceea ce înseamnă că blocurile individuale de date pot fi stocate și recuperate în orice ordine. HDD-urile sunt un tip de stocare nevolatilă, păstrând datele stocate atunci când sunt oprite și nu mai sunt alimentate cu energie.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
În 1953, IBM a recunoscut aplicația imediată a ceea ce a numit „fișier cu acces aleatoriu” (Random Access File), având o capacitate mare și acces aleatoriu rapid la un cost relativ scăzut. După ce au luat în considerare tehnologii precum matrice de fire, de tije, tamburi, etc., inginerii de la laboratorul IBM din San Jose, California, au inventat unitatea de hard disk.
Utilizarea comercială a unităților de hard disk (HDD) a început în 1957, odată cu livrarea unui sistem IBM 305 RAMAC de producție, care includea unitatea de stocare pe disc IBM Model 350.
Astfel, astăzi putem sărbători cea de-a 69-a aniversare a vechiului mediu de stocare a datelor pe disc, ne amintește TomsHardware. În 1956, IBM a anunțat unitatea de stocare pe disc RAMAC 350, care stoca impresionanta cantitate de 3,75 MB de date pe 50 de plăci magnetice, fiecare cu un diametru de 24 de inci (60.96 cm) și rotindu-se la 1.200 RPM. Acest sistem de stocare pe disc magnetic, care a primit porecla de „baloney slicer” (felietor de salam), a fost conceput pentru a funcționa împreună cu sistemul informatic pe bază de tuburi cu vid IBM RAMAC 305.
RAMAC este prescurtarea de la Random Access Method of Accounting and Control (Metoda de acces aleatoriu pentru contabilitate și control). Sistemul informatic IBM RAMAC 305, asociat cu discul 350, oferea acces aleatoriu la informații la viteză mare și performanțe și eficiență „exponențial mai rapide” față de tehnologiile de stocare anterioare.
Această inovație a fost revoluționară pentru companii, care foloseau adesea sisteme bazate pe cartele perforate, de exemplu. RAMAC 350 a permis acestora să scape de vechile fișiere tubulare pline de cartele perforate și de mulți operatori de arhivare umani. Postarea istorică a IBM pe blog despre RAMAC menționează că dispozitivul a devenit „strămoșul tuturor unităților de hard disk… a deschis calea pentru inventarea bazei de date relaționale… și, în cele din urmă, a pus bazele multor tehnologii, de la zborurile spațiale și bancomate până la motoarele de căutare și comerțul electronic”.
În unele dintre imaginile și videoclipurile vechi care prezintă RAMAC 350, puteți vedea operatori care introduc cartele perforate. Capacitatea de stocare de 3,75 MB a acestui strămoș al hard disk-ului direct, pus pe bandă cu acces aleatoriu, era echivalentă cu aproximativ 62.500 de cartele perforate – sau aproximativ cinci milioane de caractere de text.
IBM a perfecționat RAMAC 350 lucrând la viteza de căutare a capetelor de citire/scriere cu brațe multiple pe toate plăcile sale uriașe. Abia după ce a atins o performanță de căutare a datelor de 800 ms (milisecunde), prima dintre aceste unități de stocare pe disc a fost lansată pe piață.
Deși capacitatea sa de stocare a datelor digitale pare mică în comparație cu tehnologiile moderne, RAMAC 350 era incredibil de voluminos. De fapt, când a fost lansat, trebuia transportat ca un pian.
Potrivit IBM, RAMAC 350 cântărea aproximativ o tonă și avea aproximativ aceeași dimensiune ca două frigidere de bucătărie puse împreună. Atunci când era asociat cu mainframe-ul RAMAC 305, era nevoie de un birou de dimensiuni mari pentru a găzdui unul dintre aceste sisteme informatice.
În 2025, unii deja disprețuiesc HDD-urile, deși acestea pot rămâne cea mai viabilă soluție pentru cei care stochează date și pentru unele aplicații de afaceri. Chiar și consumatorii pot achiziționa un HDD de 26 TB pentru puțin peste 500 de dolari. Același buget este suficient doar pentru a achiziționa un SSD de 8 TB.
