Conflictul dintre India și Pakistan sau cum devine apa noua armă geopolitică

Criza apei în Islamabad Pakistan
Credit foto: B.K. Bangash / AP / Profimedia

Într-un gest fără precedent, India a anunțat recent suspendarea Tratatului privind apele Indusului din 1960, invocând terorismul transfrontalier ca justificare. Decizia tensionează și mai mult relațiile deja fragile cu Pakistanul și aduce regiunea Asia de Sud în pragul unui nou conflict major, de această dată, pentru apă, relatează TheConversation.

Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro

- articolul continuă mai jos -

Acest gest radical nu este izolat. Într-un context marcat de schimbări climatice, neîncredere reciprocă și competiție geopolitică, țările sud-asiatice încep să trateze apa nu ca pe o resursă comună, ci ca pe un atu strategic.
O regiune la limită

Asia de Sud găzduiește aproape un sfert din populația globală și depinde de marile râuri transfrontaliere alimentate de ghețarii Himalaye, un adevărat „al treilea pol” de rezerve de apă dulce. Un colaps în diplomația apei ar putea declanșa o spirală periculoasă de dezastre ecologice, crize umanitare și instabilitate geopolitică.

Semnalul de alarmă s-a tras în august 2024

Semnalul de alarmă s-a tras în august 2024, când inundații devastatoare au afectat circa 5,8 milioane de oameni în Bangladesh. Oficialii din Dhaka au acuzat India că ar fi eliberat apă dintr-un baraj aflat în amonte, fără avertisment. Deși India a negat, invocând precipitații extreme și operațiuni normale ale barajului, incidentul a reaprins tensiuni istorice.

La acestea se adaugă și mișcările Chinei, care a aprobat recent construcția celui mai mare proiect hidroenergetic din lume pe râul Yarlung Tsangpo din Tibet, râu ce devine Brahmaputra în India. Proiectul a stârnit îngrijorări cu privire la capacitatea Chinei de a controla debitul apelor în amonte, afectând India și Bangladesh în aval.

Schimbările climatice agravează criza

Tendințele climatice recente amplifică fricțiunile geopolitice legate de apele transfrontaliere. Topirea accelerată a ghețarilor, musonii imprevizibili și fenomenele meteo extreme creează un tablou tot mai instabil.

Deși topirea ghețarilor va spori temporar debitul râurilor, pe termen lung se preconizează o scădere drastică a volumului de apă în râuri precum Indus, Gange și Brahmaputra, fapt care va afecta sute de milioane de oameni.

Pe deasupra, Himalaya se încălzește mai rapid decât media globală, iar trecerea de la ninsori la ploi perturbă sezonul agricol. În paralel, exploatarea nesustenabilă a apelor subterane amenință rezervele de apă și securitatea alimentară a regiunii.

Un precedent periculos

Suspendarea Tratatului Apelor Indus ar putea crea un precedent îngrijorător. Nu pericolul de a tăia efectiv debitul apei este cel mai mare risc, un act dificil atât tehnic, cât și politic, ci destrămarea mecanismelor de încredere, transparență și schimb de date.

Tratatul prevedea monitorizarea regulată a nivelurilor apelor, fluxurilor și operațiunilor barajelor. India sugerează acum că nu va mai respecta aceste obligații, ceea ce pune în pericol capacitatea Pakistanului de a preveni inundațiile și secetele sau de a-și gestiona irigațiile și resursele de apă potabilă.

India are, de altfel, relații tensionate și cu alte vecine în privința apelor: Bangladesh și Nepal se simt adesea excluse sau presate în negocieri. În contextul în care Tratatul privind Gangele expiră în 2026, îngrijorările cresc. Acesta asigură Bangladeshului un debit minim din râul care traversează teritoriul indian înainte de a iriga o mare parte din țara vecină.

Alte acorduri, precum Tratatul Mahakali și acordul pentru râul Kosi cu Nepal sau partajarea râului Teesta cu Bangladesh, rămân în mare parte nerespectate, ceea ce accentuează neîncrederea și afectează credibilitatea Indiei ca partener regional.

Tratatul Indus, învechit și depășit

Majoritatea tratatelor de apă din regiune sunt formulate pe modele tehnocrate, centrate pe infrastructură, și nu iau în calcul realitățile actuale: variabilitatea climatică extremă, secetele prelungite sau inundațiile catastrofale. Tratatul Indus, negociat în anii ’60, este un astfel de exemplu. Reformarea lui, și a altor acorduri regionale, nu mai este opțională, ci o necesitate urgentă.

India, deși se află în amonte față de Pakistan pe râul Indus, este în aval pe alte râuri precum Brahmaputra, unde depinde de cooperarea Chinei. Subminarea tratatelor existente ar putea slăbi poziția Indiei în viitoarele negocieri și ar lăsa cale liberă influenței tot mai mari a Chinei, care oferă deja împrumuturi masive Bangladeshului și investește strategic în infrastructura de apă a Nepalului.

Apa, ca armă geopolitică

Transformarea apei într-o armă politică este o strategie riscantă, care poate avea efecte de bumerang. Slăbirea diplomației apei în Asia de Sud nu este doar o amenințare regională, ci una globală — un pericol direct pentru securitatea climatică internațională.

Pe fondul intensificării dezastrelor climatice, renegocierea tratatelor transfrontaliere de apă,Indus, Gange, Teesta, Kosi, este esențială. Nu doar pentru a preveni conflictele, ci și pentru a asigura supraviețuirea a sute de milioane de oameni într-o epocă a apei tot mai nesigure.

Total
0
Shares
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citește si...