Nu pot să aleg un singur autor pe care să îl recomand, dar vă pot recomanda pe cei 10.000 pe care îi iubesc eu. Dacă îi citești pe aceștia, cultura ta e asigurată. Totul depinde însă de vârstă. De pildă, la patru–cinci ani, cum e fiul dumitale, trebuie să citească Jules Verne. Cinci ani mai târziu, Verne devine deja depășit.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
În clasa a treia sau a patra, ar trebui citit Kim Stanley Robinson, cu epopeea marțiană descrisă cu talentul lui Tolstoi în Război și pace, dar transpus de un american. Mai târziu, Asimov devine obligatoriu, prin clasele a șaptea–a opta, pentru că atunci apar legile roboticii și toate încurcăturile pe care le aduc roboții.
Gândește-te că acest Isaac Asimov, născut în Rusia și mutat de mic în America, a scris direct în engleză. A făcut biochimie, dar a publicat peste 400 de cărți și a influențat puternic cultura occidentală. Când scotea o carte prin anii ’70, în Franța apărea a doua zi, și la fel în Marea Britanie. Lumea întreagă se așeza în jurul ideilor acestor „deştepți ai Pământului”.
Dincolo de acești autori, mai există și categoria scriitorilor „despre”, care traduc mințile savanților pentru public. Dacă îl pui pe Oppenheimer pe scenă, îți scrie câteva formule și îți spune: „Aici e toată istoria Pământului”. Dar publicul nu înțelege nimic. Atunci vine cineva ca Asimov, care transformă formulele în povești accesibile, legile roboticii, conflictele viitorului, și creează sens pentru toată lumea. De aceea avem nevoie de astfel de autori.
Totuși, mie îmi place să recitesc și Sadoveanu. Nu are legătură directă cu tema noastră, dar a inventat o limbă, un dialect al lui. Uneori citesc cu încrâncenare ca să-i găsesc greșelile. În Hanu Ancuței găsești o lume egală cu Decameronul lui Boccaccio sau cu Canterbury Tales ale lui Chaucer. Iar Muntele vrăjit al lui Thomas Mann este cartea mea de căpătâi, pe care o știu aproape pe dinafară.
Asta nu strică, dimpotrivă, mă ajută să înțeleg problemele din biologia moleculară. Când mă lovesc de o dificultate științifică, îmi spun: „Las-o puțin, întoarce-te la lectură”. Și acolo găsesc alt mod de a lega lucrurile. Pentru mine, în toate domeniile cititul rămâne esențial.
Dacă aș fi pe o insulă pustie și aș avea la îndemână doar un manual de contabilitate, l-aș citi până la capăt. Cartea este cea mai mare invenție a civilizației umane. Și să ne gândim… totul a început abia acum 6.000 de ani.
Interviul complet va fi publicat în acest weekend.
