De mai bine de un deceniu, companiile care dezvoltă programe spion pentru guverne susțin că tehnologia lor este destinată exclusiv urmăririi infractorilor periculoși și a teroriștilor, în cazuri limitate. Realitatea arată însă că aceste instrumente de supraveghere sunt folosite mult dincolo de scopul declarat, ajungând să vizeze jurnaliști, activiști și politicieni din întreaga lume, relatează TechCrunch.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Cel mai recent caz confirmat este cel al unui consultant politic din Italia, care lucrează pentru politicieni de stânga și care a fost ținta programului spion Paragon. Acesta se alătură unei liste în creștere de victime ale programelor spion dezvoltate de companii precum NSO Group sau Paragon.
„Cred că există o neînțelegere fundamentală în poveștile despre cine este vizat de astfel de programe spion guvernamentale — aceea că, dacă ești vizat, înseamnă că ești Inamicul Public Numărul Unu”, a declarat Eva Galperin, directoarea departamentului de securitate cibernetică din cadrul organizației Electronic Frontier Foundation, pentru TechCrunch. „În realitate, pentru că țintirea este atât de ușoară, am văzut guverne care folosesc programe spion pentru a supraveghea o gamă foarte largă de persoane, inclusiv oponenți politici minori, activiști și jurnaliști.”
Explicațiile pentru această extindere a supravegherii sunt multiple.
În primul rând, sistemele de spyware funcționează pe baza unui model comercial care încurajează utilizarea lor pe scară largă. Guvernele cumpără licențe în funcție de numărul de ținte ce pot fi monitorizate simultan — cu cât numărul este mai mare, cu atât prețul crește. În unele cazuri, contractele oferă posibilitatea de a spiona un număr nelimitat de dispozitive, ceea ce, potrivit experților, creează premisele pentru abuzuri.
Deși unele state democratice limitează folosirea acestor instrumente, țările cu un istoric slab în privința drepturilor omului tind să dispună de capacități de supraveghere mult mai mari. Asta le oferă practic libertatea de a monitoriza nu doar infractori, ci și critici, opozanți sau jurnaliști independenți. Marocul, Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită se numără printre țările acuzate în repetate rânduri de astfel de practici.
Un alt factor este simplitatea cu care aceste programe pot fi folosite. Spre exemplu, sistemele dezvoltate de NSO Group (Pegasus) sau Paragon (Graphite) permit operatorilor guvernamentali să introducă pur și simplu un număr de telefon, iar restul procesului se desfășoară automat, fără cunoștințe tehnice avansate.
„Programele spion guvernamentale trebuie tratate ca o amenințare la adresa democrației și a alegerilor”, avertizează John Scott-Railton, cercetător senior la Citizen Lab, care investighează aceste companii de mai bine de un deceniu. El susține că tehnologia creează o „tentație uriașă de abuz” pentru autoritățile care o dețin.
Lipsa de transparență și de responsabilitate a guvernelor în utilizarea acestor instrumente amplifică problema. „Faptul că am văzut persoane relativ neimportante devenind ținte este deosebit de îngrijorător, pentru că reflectă impunitatea cu care guvernele simt că pot utiliza aceste programe spion extrem de invazive împotriva oponenților”, a mai spus Eva Galperin.
Totuși, în ultimii ani au apărut câteva semne de reacție din partea companiilor și a statelor.
Paragon, de exemplu, a anunțat că a rupt legăturile cu guvernul italian, acuzând autoritățile că au refuzat cooperarea într-o anchetă privind posibile abuzuri. La rândul său, NSO Group a declarat în instanță că a deconectat zece clienți guvernamentali pentru utilizarea abuzivă a tehnologiei sale, fără a preciza însă despre ce țări este vorba.
Unele guverne au început să reacționeze la nivel intern.
Grecia și Polonia au deschis investigații privind utilizarea ilegală a programelor spion, iar administrația Biden din Statele Unite a impus sancțiuni împotriva unor companii precum Cytrox, Intellexa și NSO Group, dar și împotriva directorilor acestora. În paralel, mai multe state occidentale, conduse de Marea Britanie și Franța, încearcă să limiteze piața globală a acestor instrumente prin acțiuni diplomatice.
Rămâne totuși neclar dacă aceste măsuri vor fi suficiente pentru a opri un fenomen care a devenit o afacere globală de miliarde de dolari. În prezent, companiile care produc spyware continuă să furnizeze tehnologie de supraveghere guvernelor dispuse să plătească pentru a spiona aproape pe oricine doresc.
