Forțele aeriene ale Iranului folosesc în prezent aeronave extrem de vechi în confruntările cu Israelul și SUA, informează Wall Street Journal.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Un exemplu recent a fost doborârea unui Yak-130 iranian, un avion subsonic de antrenament dezvoltat în Rusia la începutul anilor 1990, de către un pilot israelian aflat la bordul unui F-35 Lightning II, considerat unul dintre cele mai avansate avioane de luptă din lume.
„Misiune îndeplinită. Ținta a fost doborâtă”, a spus pilotul într-un videoclip difuzat de armata israeliană.
Avioane vechi și vulnerabile
Majoritatea aeronavelor iraniene sunt piese de muzeu, menținute operaționale cu dificultate, iar tactica regimului reflectă limitările impuse de resurse și de tehnologii învechite.
Această situație a dus la incidente. Un pilot din Qatar a doborât două bombardiere iraniene Sukhoi Su-24 care se apropiau de Golful Persic. Aceste avioane, fabricate în anii 1970, nu mai sunt produse de peste 30 de ani.
Multe aeronave iraniene, inclusiv F-4 Phantom II și F-5 Freedom Fighter, au fost achiziționate înainte de Revoluția iraniană din 1979 și se prăbușesc frecvent în timpul exercițiilor sau pe pistă.
Într-un atac recent asupra aeroportului din Tabriz, Israelul a distrus un F-4 și un F-5 pregătindu-se de decolare.
Superioritatea tehnologică a Israelului și SUA
Avioanele moderne, inclusiv F-35, permit Israelului și SUA să controleze spațiul aerian și să execute atacuri precise. Aparatele stealth pot evita radarul și sistemele sol-aer, ating viteze de până la 1.963 de kilometri pe oră și transportă 1.814 de kilograme de bombe ghidate.
Iranul nu dispune de aeronave stealth, iar modelul Yak-130, folosit pentru antrenament și luptă ușoară, atinge doar jumătate din viteza F-35 și a fost introdus în 2023.
Deceniile de sancțiuni au împiedicat Iranul să își modernizeze flota și să achiziționeze piese de schimb, forțându-l să se bazeze pe intermediari, cu costuri ridicate. Elicopterele armatei iraniene, inclusiv modelele AH-1J Super Cobra și Bell 212, sunt la fel de vechi, cu defecțiuni frecvente, unele provocând accidente mortale.
Iranul a încercat ingineria inversă pentru a-și moderniza flota, dar resursele limitate și tehnologia insuficientă au făcut acest proces ineficient, potrivit cercetătorului Farzan Sabet.
Strategia alternativă: rachete și drone
În lipsa unei forțe aeriene moderne, Iranul s-a concentrat pe rachete și drone. Totuși, războiul din iunie cu Israelul a arătat limitele acestei strategii: atacurile cu rachete și drone nu au compensat deficiențele flotei aeriene, iar propriul program nuclear și lanțul de comandă au fost afectate de loviturile israeliene.
„Naivitatea regimului a fost să creadă că programele de rachete ar putea compensa lipsa unei forțe aeriene capabile”, a declarat expertul în Iran Saeid Golkar.
