Inteligența artificială nu mai este o promisiune, ci o realitate care transformă industrii, profesii și chiar structura pieței muncii. În timp ce companiile globale se adaptează la un ritm accelerat al inovației, România se află într-un moment-cheie.
Poate ține pasul sistemul educațional românesc cu viteza revoluției tehnologice? Ce se întâmplă cu generațiile de studenți care au intrat pe băncile facultăților tehnice înainte ca ChatGPT și codul generat automat să devină noua normă? Și cum se poate evita apariția unei prăpăstii între elitele digitale și restul economiei?
Despre aceste dileme, dar și despre oportunitățile ascunse în spatele lor, vorbește Cecilia Ciocârlan, expert în educație și tehnologie, într-un interviu pentru TechRider.ro despre rolul României în era inteligenței artificiale, viitorul studenților și transformarea companiilor locale sub presiunea digitalizării.
Reporter: Sunteți specialistă în știința datelor și econometrie. Puteți explica pe scurt ce înseamnă aceste domenii?
Cecilia Ciocârlan: Simplu spus, știința datelor, sau data science, este arta de a extrage informații din diverse surse într-o manieră structurată, astfel încât acestea să poată fi analizate pentru un obiectiv concret.
Econometria, pe de altă parte, studiază relația dintre economie și statistică. Practic, vorbim despre un amalgam de științe. Eu prefer să folosesc termenul „știința datelor”, pentru că devine tot mai clar pentru public ce sunt datele și cum le putem folosi în societate. Fie că vorbim de date administrative, cum ar fi nume sau CNP-uri, sau de date colectate de senzori meteo sau de mișcare, toate pot fi analizate pentru a obține informații utile. Chiar și aici, în acest cadru, există date care pot fi valorificate în funcție de obiectivele noastre.
Rep: După terminarea facultății și a unui master la Paris, care a fost parcursul dumneavoastră academic?
CC.: Parcursul meu a fost unul atipic. Am terminat Facultatea de Istorie și am continuat cu Relații Internaționale. Primul pas important a fost un stagiu Erasmus, care mi-a oferit oportunitatea să experimentez alte culturi și sisteme. Apoi am urmat un master în Franța și m-am întors în România în 2019. Am început să lucrez într-o firmă de consultanță, trecând ulterior de la o companie mare la una mai mică, unde am rămas. După aproximativ un an și jumătate de experiență profesională, am ales să fac doctoratul în economie.
Rep: Ați colaborat și cu instituții internaționale, cum ar fi Comisia Europeană sau Banca Mondială. Cum ați ajuns în domeniul științei datelor?
CC: „Alegerea mea poate părea neobișnuită, dar fiecare ajunge să-și descopere domeniul potrivit printr-un parcurs personal și educațional. Eu mă consider cel mai „umanist” dintre ingineri. În timp ce inginerii produc date, eu încerc să le interpretez și să le canalizez către obiective clare, mai ales în domeniul economiei și al politicilor publice”.
Rep: Puteți să ne spuneți câteva cuvinte despre proiectele dumneavoastră actuale?
CC: „Lucrez la mai multe proiecte, iar experiența acumulată mă ajută să abordez domeniul politicilor publice dintr-o perspectivă bazată pe date. Ofer cursuri de formare și fac cercetare, iar pentru asta colaborez cu colegi din România și din străinătate.
În cadrul unei firme de consultanță, de exemplu, realizăm analize de date pentru organizații care vor să optimizeze proceduri interne sau procese administrative. Înainte de a implementa soluții tehnice, trebuie să înțelegem cum funcționează organizația, care sunt costurile și ce scenarii pot fi aplicate. Prin analiza corectă a datelor, putem oferi recomandări bazate pe informații concrete și obiective clare.
De asemenea, particip la proiecte cu fonduri europene, unde identificăm provocările societății la nivel micro. Problemele din București diferă mult de cele din teritoriu, iar experiența noastră ne permite să observăm aceste diferențe și să propunem soluții adaptate”.
Rep: Sunteți o persoană foarte tânără, faceți parte din noua generație de specialiști, dar aveți deja o experiență vastă. Ce exemple le dați studenților pentru a putea performa în domeniul analizei datelor?
CC: „Le vorbesc despre activitatea mea și despre ce înseamnă să devii specialist. În România există o mare lipsă de specialiști, iar mulți aleg managementul chiar dacă sunt foarte buni într-un domeniu tehnic.
Le recomand studenților să nu renunțe și să își contorizeze timpul de lucru. De exemplu, două ore pe zi dedicate unui domeniu de interes, cum ar fi știința datelor, machine learning sau analiza de date, pot face o diferență majoră. E nevoie de efort constant și disciplină pentru a acumula expertiză reală”.
Rep: Ați menționat machine learning. Cum îi învățați pe studenți să folosească AI-ul?
CC: „Îi învăț să folosească AI-ul ca pe un instrument. Nimic de pe piață nu poate funcționa fără analiză umană. AI-ul poate genera mii de informații, dar ele pot fi incorecte sau neadaptate contextului. Inputul uman este esențial, trebuie să fie orientat către obiectivele organizației sau ale societății.
În cursurile mele, studenții învață să înțeleagă partea tehnică și să folosească AI-ul pentru a crește productivitatea, nu ca substitut al gândirii critice. AI-ul doar facilitează și accelerează procesele, dar trebuie să cunoști cadrul în care funcționează. Este ca un calculator: dacă îi dai comenzi greșite, rezultatul va fi eronat. AI-ul nu poate lua decizii de unul singur.
Problema apare mai ales la tineri, care nu știu cum să „vorbească” cu AI-ul. Este o provocare majoră pentru educație. Studenții și angajații vor să folosească AI-ul, dar fără o bază solidă în domeniul lor, riscă să creadă că tot ce spune AI-ul este adevărat. Ei nu înțeleg ansamblul materiei și, prin urmare, nu pot pune întrebările corecte sau interpreta rezultatele.
De exemplu, dacă predau macroeconomie, studentul trebuie să înțeleagă tot contextul, de la concepte introductive, până la managementul băncii și rata dobânzii, pentru a-și forma o imagine de ansamblu. Fără acest efort susținut, riscul este ca educația să devină fragmentată. Trebuie să readucem răbdarea și înțelegerea globală a unei materii, altfel pierdem esența procesului educațional”.
Rep: Cum se pregătește ASE pentru emergența AI-ului și a tehnologiilor emergente?
CC: „Eu sunt cercetător postdoctoral la ASE, am fost cadru asociat al universității. Am experiență în mai multe instituții și observ că fiecare are niveluri diferite de dezvoltare, în funcție de gradul ei de adaptabilitate.
Lucrurile sunt foarte dinamice. Se elaborează strategii privind momentul și modul în care predăm anumite materii, ceea ce mi se pare foarte interesant. Organizarea planului de învățământ este în plină evoluție. ASE încearcă să-și dezvolte masa critică, în special în Facultatea de Cibernetică, pentru a forma ingineri și specialiști în data science. Există programe de master, precum un master specializat în Data Science la Cibernetică sau un master în Business Analytics.
Există și programe destinate managementului, MBA-uri. Rolul unui manager este să tragă concluzii din date și să ia decizii pe baza mai multor scenarii. Eu sunt optimistă în privința programelor existente, pentru că acum există o deschidere mare către specialiști din străinătate.
Programele de master includ cadre didactice din străinătate și din România, ceea ce facilitează colaborarea și coerența cursurilor. Cred că astfel lucrurile vor funcționa așa cum trebuie”.
Rep: Foarte mulți oameni se tem că AI-ul va lua locul de muncă. Este o temere justificată? Care este viziunea dumneavoastră ? AI-ul va transforma viața profesională în bine sau va duce la pierderea locurilor de muncă?
CC: „Pe termen scurt, în următorul an, cred că vom vedea o creștere a productivității pentru cei care învață să folosească AI-ul. De exemplu, acum trei ani am învățat să scriu cod și să fac analize mai rapid. De când a apărut GPT, am ajuns să fac analize care mi-ar fi luat o săptămână în doar două zile, pentru că știu ce comenzi să îi dau AI-ului.
Există și alte sisteme integrate, precum Copilot, dar pe partea de inginerie încă nu sunt la nivelul optim. Interacțiunea cu AI-ul este pas cu pas, nu este magică, ci doar un instrument care crește productivitatea dacă este folosit corect.
Pe termen mediu, economia României trebuie să înțeleagă că AI-ul nu va „salva lumea” de unul singur. Trebuie să colectăm date din surse multiple pentru a ajunge la obiectivele dorite. Personal, nu cred în platforme complet agnostice, orice platformă trebuie să aibă un scop clar. De exemplu, o platformă de cybersecurity trebuie adaptată pentru organizația sau domeniul respectiv.
Curățarea datelor este o problemă la nivel micro în România. Trebuie să învățăm să punem datele într-un format adecvat pentru analiză, și aici AI-ul ajută enorm, prin OCR și alte funcționalități. Cred că următorii cinci ani vor fi esențiali pentru economia românească: trebuie să ne concentrăm pe ce date putem colecta și cum le putem folosi.
„Economia României trebuie să înțeleagă că AI-ul nu va salva lumea”
De asemenea, sistemul public trebuie să faciliteze tranziția celor care ar putea fi afectați de concedieri, în special în domeniul IT. Acum trebuie să se faciliteze tranziția celor care sunt concediați în domeniul IT către sectorul public. Știm bine că situația economică nu este deloc o surpriză, este exact așa cum ne-am fi așteptat.
Trebuie să sprijinim trecerea acestor specialiști către sectorul public, pentru că acolo este foarte mult de făcut. Dacă această tranziție se va realiza sau nu depinde de foarte mulți factori,în special de voința politică.
Vă dau un exemplu. Am avut o discuție la telefon cu cineva care căuta un formator pentru un curs. Îmi spunea că are în birou studenți de master care ar putea preda competențe digitale, însă legislația nu permite acest lucru. Mi-a spus: „Aș vrea să îi implic, pentru că sunt buni, dar nu pot. Îmi trebuie doi ani de experiență în formare, conform regulilor”.
Toate aceste lucruri aparent mărunte devin blocaje sistemice. În final, este vorba de distribuția banilor. Fără o flexibilizare a regulilor, nu putem vorbi despre o reînnoire reală a sistemului. Ca să putem crește împreună, trebuie să fim flexibili și să lăsăm loc de implicare specialiștilor care pot aduce valoare.
Vreau să menționez aici că Autoritatea Națională pentru Calificări a făcut recent o schimbare importantă. Acum, experții din mediul privat pot lucra în proiecte publice. Este un pas mare pentru România”.
Rep: Dacă vorbim despre fluxul banilor în țară, care sunt principalele surse?
CC: „Avem practic trei surse majore: bugetul de stat, fondurile PNRR și fondurile structurale europene. Acestea sunt resursele fundamentale care alimentează economia. Din acest motiv, e nevoie de o flexibilizare a regulilo, altfel riscăm să rămânem blocați în birocrație.
Dacă aceste reguli se vor flexibiliza, cred că în următorii zece ani vom putea vorbi despre începutul unei societăți digitalizate, bazate pe platforme funcționale și interoperabile.
Și mai cred ceva. Cei care se tem de inteligența artificială nu ar trebui să aibă nicio teamă. În România, suntem suficient de puțini încât să nu existe riscul real ca AI-ul să ne ia locurile de muncă”.
Rep: Care sunt, totuși, cele mai mari riscuri economice pe care le vedeți legate de AI?
CC: „Eu cred că ne aflăm într-o bulă. În momentul de față, ne dorim AI în aproape orice domeniu. Și totuși, AI-ul, în forma sa comercială actuală, există de abia de doi ani. Suntem într-o etapă de entuziasm, dar și de confuzie. Ca să evităm o criză, trebuie să începem de jos, de la nivelul organizațiilor, cu implementări realiste.
În privința unei scenariu legat de marile corporații care vor concentra puterea economică, nu cred că asistăm la o concentrare periculoasă a puterii. Politica europeană este una de echilibru, iar obiectivele Uniunii Europene sunt clare. Nu se dorește ca piețele să fie controlate doar de giganți. Vor exista taxe și instrumente care să mențină competitivitatea și să protejeze sectorul IMM-urilor.
Trebuie să fim conștienți că economia, în mare parte, funcționează pe piețe mici. Fiecare dintre noi merge la magazinul de la colț, îl știe pe vânzător, există o relație umană. Nu cred că acest model va dispărea. Suntem oameni, și tocmai această dimensiune umană va păstra diversitatea economică”.
Rep: România are vreun avantaj pe piața AI?
CC: „România se află, cred, într-un moment de echilibru. Avem o societate în plină transformare digitală, dar cu o mentalitate încă ancorată în contactul uman și în valorile tradiționale ale muncii. Poate fi un avantaj. Putem observa greșelile altora și învăța din ele, fără a repeta excesele acceleraționismului.
Trebuie să vedem AI-ul ca pe o evoluție naturală, nu ca pe o revoluție totală. Dacă o vom folosi echilibrat, România are șansa de a-și construi propriul model de dezvoltare, bazat pe inovație, dar și pe responsabilitate socială.
În ultimii ani, am avut o strategie clară de formare a inginerilor prin Universitatea Tehnică și Universitatea Politehnică din București, în special la Facultatea de Automatică, Calculatoare și Electronică. Am alimentat companiile mari cu studenți și angajați bine pregătiți”.
„Putem observa greșelile altora și învăța din ele, fără a repeta excesele acceleraționismului”
Totuși, lucrurile se schimbă rapid. Codul se scrie tot mai repede, iar juniorii care nu înțeleg structura din spatele codului riscă să își piardă locul de muncă. Trebuie să ne întrebăm ce facem cu această masă mare de studenți, doar în București vorbim de aproximativ 6.000. Ce facem cu tinerii care, acum un an sau doi, și-ar fi găsit ușor un job, dar acum nu mai reușesc?
Este necesar să-i orientăm către masterate în alte domenii, să-i învățăm noi competențe, comunicare, adaptabilitate, și să-i ajutăm să-și valorifice cunoștințele în alte contexte. Există și scenariul în care pot fi sprijiniți să-și găsească locuri de muncă în afara domeniilor lor, dar acestea nu vor fi întotdeauna conforme cu așteptările inițiale.
Mulți dintre ei sunt obișnuiți cu salarii mari, iar realitatea economică poate fi mai dură. Când vor realiza că economia reală nu oferă 9.000 de lei net, ci poate doar 4.000, ce se va întâmpla? Cred că aceasta este întrebarea esențială: cum facilităm tranziția lor, poate și către sistemul public, așa cum cred că se va întâmpla treptat”.
Rep: Care ar fi calitățile pe care ar trebui să le aibă un student pentru a reuși pe piața muncii în următorii ani?
CC: „În următorii ani, un student trebuie să fie curios și să nu se limiteze la executarea unui simplu task. Să nu facă doar ce i se spune, ci să citească, să exploreze, să pună întrebări. Competențele de citire sunt esențiale, iar statisticile OECD pentru România nu sunt deloc favorabile, nici la matematică, nici la citire.
De exemplu, dacă primești un document sau un cod de analizat, trebuie să încerci să înțelegi întregul context, nu doar partea indicată, și să practici ascultarea activă.
Cred că viitorul poate fi în educația privată. Dacă reușim să atragem studenți internaționali, România ar putea deveni un catalizator educațional.
Un rector american cu care colaborez spune că în România multe inițiative se blochează din cauza incapacității oamenilor de a asculta până la capăt și de a respecta structura unei ședințe. Sunt oameni care intervin haotic, nu cunosc rolurile lor, iar aici este nevoie de o schimbare de mentalitate.
Pentru studenți, calitățile esențiale sunt… curiozitatea fără limite, implicarea constantă și ascultarea activă. Practic, aceleași principii valabile de mii de ani: să citești, să fii atent și să acumulezi cunoștințe”.
Rep: Cum poate un IMM să devină mai eficient cu ajutorul AI?
CC: „Să luăm exemplul unei cofetării cu nouă angajați. Totul trebuie centralizat: facturi, date de vânzări, informații despre clienți, ideal într-un Excel sau într-un alt sistem digital. Antreprenorul știe, de exemplu, că un anumit tip de prăjitură se vinde mai bine într-o perioadă, dar doar intuitiv.
Primul pas este curățarea și centralizarea datelor. Al doilea pas, analiza costurilor și a productivității angajaților. În acest fel, antreprenorul poate lua decizii informate privind vânzările și eficiența resurselor umane”.
Rep: Ce ar trebui să facă România pentru a nu rata revoluția AI?
CC: „România trebuie să folosească datele din instituțiile publice pentru a identifica persoanele vulnerabile și pentru a corela realitatea din teren cu datele oficiale. Discrepanțele dintre hârtie și realitate sunt un risc microeconomic. La nivel macro, analiza combinată a tuturor datelor ne poate arăta cine este vulnerabil și ce politici publice sunt necesare pentru a-l proteja.
Oamenii din teritoriu sunt dispuși să învețe și să folosească platforme informatice, dar sunt necesare și schimbări legislative – de exemplu, legea drepturilor de autor este veche și trebuie actualizată pentru a facilita tranziția digitală”.
Rep: Un sfat pentru români legat de modul în care pot privi AI-ul?
CC: „Nu vă fie teamă să folosiți inteligența artificială, dar folosiți-o cu discernământ. Puneți la îndoială informațiile pe care le primiți și învățați să integrați AI-ul în activitatea de zi cu zi.
Este nevoie de efort susținut, de citire și de ascultare activă, principii fundamentale care funcționează de mii de ani. Principiile de bază nu s-au schimbat de 6.000 de ani, și încă funcționează”.
