Ideea devierii unui asteroid pare simplă. Trimitem o navă spațială care să îl lovească și astfel îl deviem de pe cursul de coliziune cu Pământul. Însă, potrivit unor cercetări prezentate recent la întâlnirea comună EPSC-DPS 2025 de la Helsinki, realitatea e mai complicată, anunță Science Daily.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Un impact aplicat „la întâmplare” riscă să împingă asteroidul într-o regiune a spațiului care i-ar putea schimba traiectoria astfel încât să se întoarcă peste ani direct spre Pământ.
„Chiar dacă împingem intenționat un asteroid departe de Pământ, trebuie să ne asigurăm că acesta nu ajunge ulterior într-un astfel de punct. Altfel, amânăm doar deznodământul”, avertizează Rahil Makadia, cercetător NASA și doctorand la Universitatea din Illinois.
Lecția DART și miza europeană
În 2022, NASA a testat pentru prima dată această strategie cu misiunea DART, care a lovit asteroidul Dimorphos. Rezultatul? Orbita acestuia a fost modificată. Punct ochit, punct lovit… teoria funcționează. Următoarea etapă vine de la Agenția Spațială Europeană, prin misiunea Hera, ce va studia în detaliu consecințele impactului, în 2026.
De această dată, locul impactului nu a contat, pentru că sistemul Didymos era prea masiv ca să devină periculos. Dar pentru un asteroid solitar, aflat pe orbită în jurul Soarelui, chiar și o deviere minusculă ar putea face diferența dintre salvare și catastrofă.
Ce este o „gaură de cheie gravitațională”?
O gaură de cheie gravitațională este o mică fereastră invizibilă în spațiu. Dacă un asteroid trece prin ea, gravitația unei planete îi schimbă orbita în așa fel încât, la următoarea revenire, să lovească planeta respectivă. Practic, aceste „porți cosmice” pot transforma o manevră de salvare într-o condamnare cu executare amânată.
Hărțile care ne-ar putea salva planeta
Pentru a evita acest risc, echipa lui Makadia a dezvoltat o metodă de realizare a unor hărți de probabilitate ale suprafeței unui asteroid. Acestea arată unde ar fi cel mai sigur să lovești pentru a minimaliza riscul traversării unei găuri de cheie.
Forma asteroidului, relieful plin de cratere, rotația și masa sunt factori cruciali. În mod ideal, aceste date ar fi colectate de o misiune spațială care să ajungă la fața locului. Totuși, dacă timpul e scurt, astronomii pot estima aceste hărți și de la sol.
„Cu astfel de hărți putem devia asteroizii fără a-i transforma într-un pericol amânat. Este cheia pentru a proteja Pământul pe termen lung”, subliniază Makadia.
