O echipă internațională de astronomi a descoperit în Universul timpuriu un fenomen spectaculos, o gaură neagră supermasivă care expulzează jeturi de plasmă de peste 215.000 de ani-lumină lungime, de două ori mai mari decât Calea Lactee, se arată într-un studiu publicat în revista The Astrophysical Journal Letters.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Este cea mai extinsă structură de acest tip observată vreodată la o distanță atât de mare în timp, oferind o fereastră rară asupra modului în care galaxiile și găurile negre au evoluat în primele miliarde de ani după Big Bang.
Sursa? Un quasar numit J1601+3102
Sursa acestor jeturi uriașe este un quasar, numit J1601+3102, pe care îl observăm așa cum arăta la doar 1,2 miliarde de ani după nașterea Universului. Quasarii sunt galaxii cu nuclee extrem de active, alimentate de găuri negre care înghit materie într-un ritm intens, generând o radiație puternică vizibilă la distanțe cosmice.
„Căutam quasari cu jeturi radio puternice în Universul timpuriu, pentru a înțelege cum și când apar aceste structuri și ce impact au asupra galaxiilor din jur”, a explicat Anniek Gloudemans, astrofizician în cadrul NOIRLab, institut american finanțat de Fundația Națională pentru Știință.
Contrar așteptărilor, gaura neagră nu este una extrem de masivă
Jeturile, emise în principal în unde radio, se formează atunci când o parte din materia care ar trebui să fie absorbită de gaura neagră este redirecționată și accelerată de-a lungul câmpurilor magnetice, fiind aruncată în spațiu cu viteze apropiate de cea a luminii. Deși aceste structuri pot ajunge la milioane de ani-lumină lungime, ele sunt greu de detectat din cauza semnalului slab în spectrul radio.
Pentru a detecta J1601+3102 și a-i studia structura, cercetătorii au folosit o combinație de telescoape performante, printre care rețeaua europeană LOFAR, telescopul Gemini North din Hawaii și telescopul optic Hobby-Eberly din Texas. Observațiile au oferit detalii atât despre jeturi, cât și despre gaura neagră centrală care le alimentează.
Contrar așteptărilor, gaura neagră nu este una extrem de masivă. Cu o masă estimată la 450 de milioane de sori — relativ modestă pentru standardele unui quasar — și o rată de acreție (absorbție de materie) destul de scăzută, aceasta pune sub semnul întrebării ideea că doar cele mai mari și active găuri negre pot genera jeturi radio uriașe.
Implicațiile sunt unele majore
„Este surprinzător faptul că o gaură neagră de dimensiuni moderate poate alimenta o astfel de structură colosală. Această descoperire sugerează că jeturile puternice pot apărea în condiții mult mai variate decât am crezut până acum”, a spus Gloudemans.
Descoperirea are implicații majore pentru înțelegerea modului în care s-au format și au evoluat galaxiile în primele epoci ale Universului. Cu atât mai mult cu cât jeturile pot influența distribuția materiei și pot chiar încetini formarea de noi stele, remodelând peisajul cosmic pe distanțe uriașe.
