Misterul mumiei dintr-un sat austriac a fost dezvăluit, potrivit cercetătorilor care afirmă că aceasta a fost îmbălsămată într-un mod neașteptat – prin rect, relatează The Guardian și CNN.
Intriga a înconjurat mult timp cadavrul mumificat păstrat în cripta bisericii St Thomas am Blasenstein. Se zvonea că rămășițele erau cadavrul conservat natural al unui vicar aristocrat, Franz Xaver Sidler von Rosenegg, care a murit în 1746 la vârsta de 37 de ani, mumia primind porecla de „capelan uscat la aer”.
Acum, experții spun că au descoperit că trupul a fost îmbălsămat prin cavitățile abdominale și pelvine umplute cu așchii de lemn, crenguțe fragmentate, țesături precum cânepă și mătase și clorură de zinc – materiale care ar fi absorbit fluidele din interiorul corpului.
Dr. Andreas Nerlich, patolog la Universitatea Ludwig Maximilian din München, Germania, și primul autor al studiului, a declarat că descoperirea a fost o surpriză, deoarece nu existau dovezi externe pentru un astfel de proces.
„Peretele corpului nu a fost deschis – prin urmare, singura intrare posibilă era rectul”, a spus el, menționând că acest lucru era foarte diferit de metodele de îmbălsămare cunoscute anterior, inclusiv cele din Egiptul antic.
În revista Frontiers in Medicine, Nerlich și colegii săi au relatat cum mumia a fost examinată anterior din exterior de către experți și studiată prin raze X, printre alte investigații. Deși radiografiile nu au detectat umplutura internă, ele au revelat o structură rotundă în interiorul intestinului subțire al mumiei, ceea ce a dus la zvonuri că individul ar fi murit după ce a înghițit o capsulă otrăvitoare.
În timpul unei recente renovări a criptei, Nerlich și colegii săi au obținut aprobarea pentru a efectua o autopsie parțială, tomografii computerizate și alte analize. Cercetătorii au descoperit că mumia, care are partea superioară a corpului bine conservată, dar fața, picioarele și tălpile descompuse, este a unui bărbat, probabil între 35 și 45 de ani, datarea cu radiocarbon a unei probe de piele sugerând că a murit între 1734 și 1780.
Echipa a remarcat că aceste informații se potrivesc cu ceea ce se știe despre Sidler, adăugând că o analiză a probelor de oase, dinți și piele a revelat că dieta bărbatului era similară cu cea a unui vicar parohial din regiune, bogată în produse animale și cereale din Europa Centrală.
Așa cum era de așteptat pentru un cleric care a dus o viață ușoară, scheletul nu prezenta semne de stres, în timp ce cadavrul avea urme de fumat pipă pe termen lung și bătături. „Atât purtarea pantofilor ascuțiți, cât și fumatul pipei sunt foarte tipice pentru un preot din acea perioadă”, a spus Nerlich.
În ceea ce privește «capsula otrăvitoare», cercetătorii au descoperit că obiectul era o singură mărgea de sticlă – similară celor folosite pentru rozarii – care ar fi putut pătrunde în corp ca decor pe materialul folosit pentru umplutură.
Cauza morții lui Sidler, a adăugat echipa, a fost cel mai probabil o hemoragie severă în plămâni ca urmare a tuberculozei, corpul prezentând semne ale acestei boli.
Totuși, motivul pentru care Sidler a fost îmbălsămat rămâne neclar. În timp ce echipa a afirmat că dovezile sugerează că acest lucru a fost făcut pentru a evita răspândirea infecției prin miasma – sau „mirosul urât” –, Nerlich a spus că o altă explicație posibilă ar fi că Sidler a fost conservat pentru a fi transportat la mănăstirea sa din Waldhausen.
Și s-ar putea să nu fi fost singurul care a beneficiat de un astfel de tratament. „Este primul caz documentat de îmbălsămare de acest tip”, a spus Nerlich. „Așadar, nu avem idee cât de des sau unde s-a mai practicat, deși presupunem că acest tip de «conservare pe termen scurt» era utilizat mult mai des decât ne-am putea aștepta din acest singur caz”.
