Titan, cea mai mare lună a lui Saturn, ar putea să nu ascundă un ocean subteran de apă, așa cum credeau oamenii de știință până acum. Aceasta este concluzia unei reanalizări a datelor colectate de sonda Cassini, care a survolat Titanul de zeci de ori începând cu 2004. Până în 2008, toate indiciile sugerau prezența unui ocean lichid sub crusta complexă a lunii, însă ultimele analize indică faptul că interiorul Titanului este cel mai probabil format din gheață, cu mici bazine de apă caldă care circulă între nucleu și suprafață, anunță Universe Today.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Această descoperire rescrie practic povestea geologică a uneia dintre cele mai fascinante lumi din Sistemul Solar și a fost realizată exclusiv pe baza datelor deja colectate. „Această cercetare subliniază puterea datelor planetare arhivate. Informațiile colectate de aceste nave spațiale remarcabile pot fi utilizate ani sau chiar decenii mai târziu, pe măsură ce tehnicile de analiză devin mai sofisticate”, a explicat Julie Castillo-Rogez, de la Jet Propulsion Laboratory, într-un comunicat de presă.
Interiorul Titanului ar fi un amestec semi-lichid de gheață și apă
În 2008, dovezile pentru existența unui ocean subteran veneau din măsurători ale efectelor mareice asupra Titanului. În timp ce luna orbitează Saturn, gigantul gazos o trage și o comprimă, fapt care îi deformează forma și câmpul gravitațional. Sonda Cassini a măsurat aceste perturbații, iar modificările în viteza sa au putut fi cuantificate prin analiza efectului Doppler asupra semnalelor radio transmise către Pământ. La acea vreme, oamenii de știință credeau că energia generată de aceste maree ar menține un ocean lichid în interior, facilitând deformarea lunii mai mult decât ar fi putut un interior solid și înghețat.
Noua analiză sugerează însă o explicație diferită. Interiorul Titanului ar fi un amestec semi-lichid de gheață și apă. Aceasta ar explica disiparea energiei observate în câmpul gravitațional al lunii, conform noilor tehnici aplicate datelor Doppler ale Cassini. Amestecul semi-lichid permite Titanului să se deformeze, dar reduce căldura generată, ceea ce previne topirea completă într-un ocean lichid.
Chiar dacă Titan nu are un ocean global, asta nu exclude posibilitatea existenței vieții
Pentru cercetătorii interesați de posibilitatea existenței vieții pe Titan, descoperirea nu este deloc un obstacol. Din contră, ea sugerează existența unui ciclu în care bazinele de apă caldă din nucleul stâncos urcă spre suprafață, și aduc minerale esențiale către crusta bogată în hidrocarburi. „Chiar dacă Titan nu are un ocean global, asta nu exclude posibilitatea de a găzdui forme de viață elementare. Analiza noastră arată că ar trebui să existe bazine de apă lichidă, posibil cu temperaturi de până la 20 de grade Celsius, care transportă nutrienți din nucleul stâncos prin straturi semi-lichide de gheață sub presiune până la crusta solidă de la suprafață”, a explicat Flavio Petricca, cercetător postdoctoral la JPL.
Titan rămâne astfel în centrul atenției și în viitorul apropiat. Atmosfera sa densă și lacurile vaste de metan lichid îl fac unul dintre cele mai bizare corpuri din Sistemul Solar. O viitoare misiune NASA, Dragonfly, este programată să fie lansată spre Titan în jurul anului 2028.
