Exoplaneta K2-18 b, aflată la aproximativ 124 de ani-lumină de Pământ, ar putea fi o planetă oceanică bogată în apă, potrivit unui nou studiu bazat pe observațiile realizate de Telescopul Spațial James Webb (JWST). Această descoperire consolidează statutul planetei drept una dintre cele mai promițătoare candidate pentru studierea condițiilor de viață din afara Sistemului Solar, potrivit Space.com
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
K2-18 b este o planetă de tip „super-Pământ” sau „sub-Neptun”, de circa nouă ori mai mare decât Terra, care orbitează în zona locuibilă a unei stele pitice roșii. În aprilie 2025, o echipă de cercetători de la Universitatea Cambridge a anunțat posibila detectare a unor molecule asociate cu viața, stârnind interesul comunității științifice. Studiul recent aduce dovezi suplimentare privind compoziția atmosferei acestei planete.
„Aceasta este o dezvoltare foarte importantă și crește și mai mult șansa unui mediu de tip Hycean (o planetă acoperită de ocean, cu atmosferă bogată în hidrogen) pe K2-18 b”, a declarat Nikku Madhusudhan, cercetător la Universitatea Cambridge și coordonator al studiului. „Confirmă că K2-18 b este în prezent cea mai bună șansă a noastră de a studia un potențial mediu locuibil dincolo de Sistemul Solar.”
Echipa a analizat spectrul atmosferei lui K2-18 b în timpul a patru tranzituri ale planetei prin fața stelei sale, iar rezultatele indică prezența metanului și a dioxidului de carbon. Potrivit cercetătorului Renyu Hu de la NASA Jet Propulsion Laboratory, aceste semnale sugerează un interior bogat în apă. „Am măsurat spectrul atmosferei lui K2-18 b cu o precizie fără precedent. Aceste date ne-au permis să detectăm concludent metan și dioxid de carbon și să estimăm abundențele lor”, a spus Hu.
Un aspect paradoxal este lipsa aparentă a vaporilor de apă în atmosferă, ceea ce ar putea indica un fenomen cunoscut drept „capcană rece”. Pe Pământ, acest proces contribuie la conservarea apei pe termen lung prin condensare în straturile joase ale atmosferei. „Dacă lipsa vaporilor de apă este reală, atunci este probabil ca apa să fi fost condensată, ceea ce este un semn încurajator pentru existența unei mări lichide globale”, a explicat Hu.
Cercetătorii au căutat și posibile biosemnături precum dimetil-sulfura (DMS) și dimetil-disulfura, dar dovezile nu sunt încă suficiente pentru o confirmare. „Semnalul pentru DMS este mai puternic decât în observațiile anterioare, însă nu este suficient de concludent”, a precizat Madhusudhan. El a menționat că este necesar să se diferențieze clar DMS de alți compuși cu semnături similare, precum metil-mercaptanul.
Pentru a confirma existența unui ocean lichid global și potențialul de habitabilitate, vor fi necesare observații suplimentare, inclusiv detectarea unei game mai largi de gaze atmosferice. Până acum, nu au fost identificate substanțe precum amoniacul, monoxidul de carbon sau dioxidul de sulf — ceea ce susține ipoteza unui mediu compatibil cu viața.
„Observațiile noastre contribuie la o listă tot mai mare de descoperiri remarcabile și evidențiază impactul științific major al telescopului James Webb”, a conchis Hu. Studiul este disponibil ca preprint pe platforma arXiv.
