Lunga odisee spațială a unei sonde sovietice lansată greșit în 1972 a ajuns la final. Sonda Kosmos 482 s-a prăbușit pe Pământ sâmbătă (10 mai), după ce a înconjurat planeta noastră timp de peste cinci decenii, relatează Space.com.
Reintrarea în atmosferă s-a produs la ora 2:24 a.m. ET (06:24 GMT sau 09:24, ora României) deasupra Oceanului Indian, la vest de Jakarta, Indonezia, potrivit agenției spațiale ruse Roscosmos. Kosmos 482 pare să fi căzut inofensiv în mare.
Astronomul Gianluca Masi de la Virtual Telescope Project a surprins o imagine cu Kosmos 482 în timpul uneia dintre ultimele sale orbite, în timp ce trecea deasupra Romei, Italia, chiar înainte de răsăritul soarelui, pe 10 mai.
În fotografie, sonda este „vizibilă ca o dâră care intră în câmpul vizual din partea de sus și se îndreaptă colțul din dreapta jos”, a scris Masi pe site-ul său. „Imaginea este suma a patru imagini, acesta este motivul pentru care urma lui Kosmos 482 pare punctată”.
Pământul nu este planeta pe care ar fi trebuit să aterizeze Kosmos 482. Sonda spațială făcea parte din programul Venera al Uniunii Sovietice, care a trimis o flotă de sonde către Venus în anii 1960, 1970 și la începutul anilor 1980.
Kosmos 482 a fost lansată spre planeta soră a Pământului, extrem de fierbinte, în 1972, dar o problemă la rachetă a blocat sonda pe o orbită eliptică în jurul Pământului. În următorii 53 de ani, rezistența atmosferică a tras sonda în jos, încet, dar sigur, ducând la deznodământul dramatic de astăzi.
Cele mai multe bucăți mari de deșeuri spațiale — sateliți decrepiți și corpuri de rachete uzate, de exemplu — se distrug în timpul călătoriilor înapoi spre Pământ, creând ploi de meteoriți artificiali. Este posibil ca Kosmos 482 să fi ajuns astăzi întreagă, având în vedere că a fost proiectată să supraviețuiască unei călătorii cu viteză mare prin atmosfera densă a lui Venus.
Kosmos 482 are o lățime de aproximativ 1 metru și o greutate de aproximativ 495 de kilograme. Dacă nu s-a dezintegrat în timpul reintrării în atmosferă, probabil a lovit suprafața Pământului cu o viteză de aproximativ 240 km/h, potrivit lui Marco Langbroek, specialist olandez în urmărirea sateliților.
În acest scenariu, „energia cinetică la impact este similară cu cea a unui fragment de meteorit de 40-55 cm (după ablație)”, a scris Langbroek într-o postare recentă pe blog.
Căderea lui Kosmos 482 atrage atenția asupra problemei tot mai grave a deșeurilor spațiale de pe planeta noastră. În medie, trei fragmente de dimensiuni considerabile se prăbușesc pe Pământ în fiecare zi, iar acest număr va crește.
Potrivit Agenției Spațiale Europene (ESA), orbita Pământului găzduiește aproximativ 14.240 de sateliți, dintre care 11.400 sunt activi. Majoritatea navelor operaționale aparțin megaconstelației de bandă largă Starlink a SpaceX, care în prezent este formată din aproximativ 7.200 de sateliți, dar este în continuă creștere.
Alte megaconstelații sunt, de asemenea, în curs de construcție. De exemplu, Amazon tocmai a lansat primul lot mare de nave spațiale pentru rețeaua sa de bandă largă Project Kuiper, care va găzdui în cele din urmă 3.200 de sateliți, dacă totul va decurge conform planului. De asemenea, rachetele au lansat sateliți pentru două megaconstelații chinezești diferite, fiecare dintre acestea fiind proiectată să găzduiască cel puțin 13.000 de nave spațiale.
„Odată cu creșterea traficului spațial, ne așteptăm ca frecvența reintrărilor în atmosferă să crească și mai mult în viitor”, au scris oficialii ESA într-o postare pe blogul Kosmos 482.
Riscul de pagube pe Pământ în urma fiecărei reintrări individuale în atmosferă este foarte mic, având în vedere că o mare parte din resturi arde în aer, iar bucățile care nu ard cad de obicei în ocean sau pe terenuri neocupate. Dar, pe măsură ce volumul prăbușirilor crește, cresc și șansele unui impact distructiv.
Există și alte potențiale consecințe. De exemplu, cercetătorii atrag atenția asupra poluării create de reintrarea sateliților, care ar putea deteriora stratul de ozon al Pământului și ar putea afecta clima planetei noastre.
