Cercetătorii care utilizează James Webb Space Telescope au realizat, în premieră, o cartografiere detaliată a atmosferei superioare a planetei Uranus, scoțând la iveală noi particularități ale câmpului magnetic și surprinzând fenomene aurorale neobișnuite. Rezultatele au fost publicate pe 19 februarie în revista Geophysical Research Letters, potrivit Live Science.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Pentru a înțelege mai bine modul în care giganții de gheață distribuie energia în straturile superioare ale atmosferei și cum iau naștere aurorele, telescopul a monitorizat planeta timp de 15 ore — aproape o zi uraniană completă.
Uranus se remarcă printr-un câmp magnetic atipic
Polul magnetic este înclinat cu aproximativ 60 de grade față de polul geografic, o configurație rară în rândul marilor planete ale Sistemului Solar. Această înclinare determină apariția unor aurore care se extind mult dincolo de regiunile polare, spre deosebire de cele observate pe Pământ.
Pentru a analiza fenomenul, oamenii de știință au investigat magnetosfera planetei — regiunea din spațiu dominată de câmpul său magnetic. „Magnetosfera lui Uranus este una dintre cele mai neobișnuite din Sistemul Solar”, a explicat Paola Tiranti, autoarea principală a studiului și doctorandă la Universitatea Northumbria din Marea Britanie, într-un comunicat al European Space Agency. „Webb ne-a arătat cât de profund pătrund aceste efecte în atmosferă.”
Observațiile realizate de JWST au oferit cea mai detaliată imagine de până acum a modului în care particulele din atmosfera superioară sunt ionizate prin interacțiunea cu radiația solară. Cercetătorii au măsurat temperatura și densitatea ionilor până la aproximativ 5.000 de kilometri deasupra stratului de nori.
Telescopul a realizat pentru prima dată o cartografiere tridimensională a atmosferei superioare a lui Uranus
Datele au arătat că temperatura și densitatea ionilor nu ating valorile maxime la aceeași altitudine. Ionii sunt mai fierbinți între 4.000 și 5.000 de kilometri, însă densitatea maximă este înregistrată la circa 1.000 de kilometri. Potrivit specialiștilor ESA, această distribuție este rezultatul „geometriei complexe” a câmpului magnetic al planetei.
În plus, telescopul a realizat pentru prima dată o cartografiere tridimensională a atmosferei superioare a lui Uranus și a confirmat concluziile unor studii anterioare, potrivit cărora atmosfera planetei s-a răcit constant din anii 1990. Noile măsurători indică o temperatură medie de aproximativ 153 de grade Celsius, mai scăzută decât estimările anterioare obținute de sonde spațiale și telescoape terestre.
„Prin dezvăluirea structurii verticale a atmosferei lui Uranus, Webb ne ajută să înțelegem mai bine echilibrul energetic al giganților de gheață”, a subliniat Tiranti. „Acesta este un pas esențial pentru caracterizarea planetelor gigantice din afara Sistemului Solar”.
