Într-un exercițiu unic dedicat pregătirii pentru fenomenele de vreme spațială, autoritățile americane au descoperit lacune semnificative în pregătirea țării pentru o furtună solară majoră. Deși astfel de evenimente sunt rare, impactul lor asupra societății tehnologizate ar putea fi devastator, afirmă Space.com.
În mai 2024, reprezentanți ai agențiilor guvernamentale locale și naționale din Statele Unite s-au întâlnit la Laboratorul de Fizică Aplicată Johns Hopkins, în Maryland, și la un centru FEMA din Colorado, pentru un exercițiu de tip „tabletop” privind efectele unui eventual atac al Soarelui.
Scenariul a presupus o erupție masivă de masă coronală (CME) expulzată de Soare, care se îndrepta către Pământ. Această erupție, formată din particule încărcate, ar putea afecta grav câmpul magnetic al planetei și atmosfera superioară, ceea ce ar duce la efecte devastatoare asupra infrastructurii noastre tehnologice.
Provocările prognozei și luării deciziilor
În cadrul exercițiului, participanții au fost puși să simuleze un scenariu ipotetic din 2028, în care misiunea Artemis 4 a NASA se afla pe cale să transporte astronauți pe Lună, în timp ce o erupție solară puternică trimitea CME-uri în direcția Pământului.
Între timp, o pată solară uriașă se forma pe Soare, amenințând Terra cu o ejecție de masă coronală. Scenariul a fost folosit pentru a testa capacitatea de reacție și coordonare a autorităților în fața unui astfel de fenomen.
Lipsa măsurătorilor precise, o problemă majoră
Exercițiul a scos la iveală un adevăr îngrijorător. Capacitatea de prognoză a vremii spațiale este mult prea slabă pentru a face față unor astfel de evenimente.
Conform unui raport recent publicat de Administrația Națională Oceanică și Atmosferică (NOAA), principala problemă identificată a fost lipsa de măsurători precise care să permită un model corect al impactului CME-urilor. Aceasta a făcut ca luarea deciziilor să fie mult mai dificilă, cu repercusiuni semnificative asupra răspunsului rapid.
Problemele legate de orientarea câmpului magnetic
Una dintre dificultățile majore constă în faptul că un CME ajunge pe Pământ abia după 3 zile, iar orientarea câmpului magnetic al acestuia este cunoscută doar cu aproximativ 30 de minute înainte de impact. De asemenea, modul în care câmpul magnetic al norului interacționează cu cel al Pământului poate duce la schimburi energetice masive, cu efecte devastatoare.
Raportul subliniază faptul că ar fi necesare măsuri imediate pentru îmbunătățirea prognozelor, iar o soluție ar fi amplificarea flotei de sateliți pentru a monitoriza mai eficient evenimentele solare. Un alt punct important este dezvoltarea unor protocoale de comunicare și gestionare a informațiilor, similare celor utilizate în caz de dezastre naturale precum uraganele.
Impactul real. perturbarea infrastructurii și serviciilor critice
De asemenea, în timpul exercițiului, participanții au avut ocazia să verifice impactul unei furtuni solare mai mici, evenimentul Gannon, care a lovit Pământul pe 10 mai 2024, fiind comparabil cu cel al unei furtuni solare mai intense.
Deși nu a fost la fel de gravă ca furtuna Carrington din 1859, cea mai puternică furtună solară cunoscută – furtuna Gannon a dus la migrarea masivă a sateliților, a perturbat rețelele de energie și a generat întreruperi majore de comunicații prin satelit.
Riscuri pentru sateliți și astronauți în spațiu
În prezent, ciclul solar în care ne aflăm a atins apogeul, iar cercetătorii sunt îngrijorați că următoarele ani ar putea aduce furtuni solare mult mai puternice. În acest context, exercițiul a subliniat urgența pregătirii mai bune și a colaborării între agențiile guvernamentale pentru a minimiza riscurile și a proteja infrastructurile critice ale societății.
Concluzia principală a acestui exercițiu de simulare este clară: Statele Unite trebuie să investească masiv în monitorizarea spațială și să îmbunătățească capacitatea de reacție rapidă pentru a face față unei furtuni solare majore. Acest tip de eveniment nu este doar o chestiune de prognoză științifică, ci o problemă de securitate națională.
