Apple este unul dintre cele mai valoroase branduri din lume – dar succesul său fulminant nu ar fi fost posibil fără China. Iar acest parteneriat, considerat cândva ideal, a devenit astăzi o vulnerabilitate geopolitică majoră, relatează ForeignPolicy.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
În anii ’90, Apple voia să demonstreze că poate produce computere în SUA. Dar, confruntată cu falimentul în 1996, a renunțat la această ambiție și a început o migrație lentă și decisivă spre Asia, în special spre China. Astăzi, aproape toate produsele Apple sunt fabricate pe teritoriul chinez. Noua carte „Apple în China”, scrisă de Patrick McGee, fost jurnalist la Financial Times, dezvăluie în detaliu cât de profund s-a înrădăcinat această relație și cât de riscantă a devenit.
O înțelegere faustiană
„Ar fi banal să spunem că Apple nu ar fi ajuns ceea ce este fără China. Ce susține această carte e mai interesant: că nici China nu ar fi devenit ce este fără Apple”, scrie McGee. Autorul descrie în termeni aproape epici cum Apple a transferat know-how industrial și a creat o clasă uriașă de ingineri și manageri chinezi, antrenând milioane de muncitori locali. În schimb, China a oferit Apple o forță de muncă ieftină, un mediu de reglementare flexibil – și o dependență tot mai mare de bunăvoința regimului de la Beijing.
Apple este „cel mai mare producător din lume fără să dețină fabrici”, spune McGee. Secretul? Așa-numita „strânsoare Apple”: compania trimite ingineri în fabricile partenerilor pentru a le învăța să construiască produse la standarde înalte, dar la prețuri minime, transferând astfel tehnologie și expertiză industrială. De-a lungul deceniilor, Apple a ridicat fabricile chineze la nivel global – dar și-a slăbit controlul asupra propriului lanț de aprovizionare.
Foxconn, Xi Jinping și „lanțul roșu de aprovizionare”
Inițial, Apple s-a bazat pe Terry Gou, șeful Foxconn – supranumit „Unchiul Terry” în interiorul companiei – pentru a naviga prin birocrația de partid. El obținea terenuri gratuite, subvenții, infrastructură. Dar după 2013, când Xi Jinping a preluat controlul total și a început să reconfigureze relațiile cu Occidentul, Apple a intrat într-o zonă de risc politic.
Pentru a rămâne în grațiile Beijingului, Apple a acceptat să scoată din App Store-ul chinez 674 de aplicații VPN și chiar publicația New York Times. A investit miliarde în companii chineze strategice, și-a mutat centrele de date în regiuni cu lideri favoriți ai partidului și a promis investiții de 275 miliarde dolari pe cinci ani. Între timp, a trecut de la producători taiwanezi la un „lanț roșu” de furnizori deținuți direct de statul chinez.
Tăcerea din Washington
În SUA, Apple a reușit până recent să evite criticile. În primul mandat Trump, produsele sale au fost exceptate de la tarifele comerciale, iar rivalii chinezi precum Huawei au fost puși la zid. Tim Cook, CEO Apple, s-a întâlnit regulat cu fostul președinte – dar detaliile acestor întâlniri rămân neclare.
Acum însă, în fața unei posibile reveniri a lui Trump la Casa Albă, Apple se confruntă cu un scenariu dur: tarife de 25% pe orice iPhone produs în afara SUA. În replică, Apple a promis că va investi 500 miliarde de dolari în economia americană, dar analiștii consideră că producția internă este mult prea costisitoare pentru a fi o soluție reală.
O dependență periculoasă
Deși Apple încearcă să-și diversifice producția, orientându-se spre India, majoritatea componentelor esențiale continuă să vină din China. Într-o eră de „război rece tehnologic” între Beijing și Washington, relația Apple-China este simultan motor de creștere și sursă de neliniște geopolitică.
Cazul Apple ilustrează poate cel mai clar dilema companiilor occidentale în era globalizării: cât de departe poți merge în căutarea eficienței fără să pierzi controlul – sau integritatea?
