La începutul secolului trecut, electricitatea era ceea ce este astăzi inteligența artificială, o tehnologie revoluționară, care promitea să schimbe lumea, să aducă prosperitate și să redefinească viitorul. A făcut toate acestea, dar nu fără o criză devastatoare care a zguduit economia globală și a adus un deceniu de haos, informează The Conversation.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Un secol mai târziu, valul de entuziasm în jurul AI pare să urmeze același tipar. Istoria electrificării Statelor Unite oferă un avertisment prețios pentru prezent. Acela că o tehnologie capabilă să transforme societatea poate, în lipsa echilibrului și a reglementării, să provoace prăbușiri de proporții.
Când electricitatea era „tehnologia viitorului”
În anii 1920, bursele lumii erau dominate de companiile din domeniul electricității. Electric Bond & Share, Commonwealth Edison sau General Electric erau vedetele momentului, și promiteau o revoluție economică și o viață mai ușoară.
Electricitatea a adus cinematografe moderne, reviste tipărite mai rapid și serile petrecute în fața radioului. Pentru prima dată, automatizarea și productivitatea erau pe buzele tuturor, iar promisiunea unei lumi mai eficiente părea la îndemână.
„Comunismul înseamnă puterea sovietică plus electrificarea întregii țări”, spunea Lenin în 1920. În SUA, capitalismul vedea aceeași forță ca motorul unui nou secol industrial.
Astăzi, aceeași febră globală înconjoară inteligența artificială, o tehnologie care, la fel ca electricitatea, se infiltrează în toate domeniile, de la sănătate și educație până la armată și divertisment.
De la euforie la prăbușire
La fel ca în epoca AI de azi, acțiunile companiilor electrice s-au transformat rapid în favoritele investitorilor, deși puțini înțelegeau cu adevărat modelele de afaceri din spatele lor. În septembrie 1929, sectorul utilităților electrice reprezenta aproape o cincime din întreaga bursă din New York, iar 80% din piață era controlată de câteva holdinguri uriașe.
Această concentrare a puterii de piață a alimentat o bulă speculativă. Când ea s-a spart, s-a declanșat ceea ce istoria avea să numească „Marea Criză”. Indicele Dow Jones Utilities Average, dedicat companiilor electrice, s-a prăbușit de la 144 de puncte în 1929 la doar 17 în 1934.
Economia americană s-a prăbușit, șomajul a urcat de la 3% la 25%, iar efectele s-au propagat pe tot globul, și a lovit economii bazate pe comerțul internațional precum Australia, Chile, Canada sau Germania.
„Epoca confortului electric” s-a transformat într-un deceniu de foamete, falimente și cozi la cantine.
Paralele periculoase
Astăzi, în fața febrei AI, istoria pare să se repete. Doar câteva mari companii, OpenAI, Google, Microsoft, Nvidia, controlează infrastructura tehnologică esențială, iar capitalul se revarsă spre ele cu o viteză uluitoare.
La fel ca în anii 1920, mulți investitori nu conștientizează expunerea reală pe care o au la acest sector, fie prin fonduri de pensii, fie prin ETF-uri.
Reglementarea este încă slabă și fragmentată. Uniunea Europeană a adoptat prima lege din lume privind AI, în timp ce Statele Unite au mers în direcția opusă, și au redus restricțiile. Instanțele, nevoite să se bazeze pe legi scrise pentru o altă eră tehnologică, par depășite de viteză.
Lecția din trecut
După prăbușirea pieței electrice, au venit reformele. Legea americană din 1935 a spart marile conglomerate și a impus separarea regională a companiilor. Electricitatea a devenit o infrastructură stabilă, banală, dar sigură.
Întrebarea este dacă societatea poate transforma AI într-o infrastructură invizibilă, dar durabilă, fără a trece printr-o criză similară.
Pentru moment, semnele sunt amestecate. Entuziasm uriaș, investiții record, dar și avertismente din partea economiștilor că „noua eră a AI” ar putea sfârși, la fel ca „epoca electricității”, într-un șoc global urmat de reforme tardive.
Dacă nu învățăm din trecut, e foarte posibil ca istoria să ne ofere aceeași lecție, încă o dată.
