Un autobuz autonom proiectat și fabricat integral în Uniunea Europeană își găsește cele mai solide implementări în Japonia, Orientul Mijlociu sau Statele Unite, dar nu pe piața europeană.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
În timp ce China și SUA accelerează investițiile și extind rapid testarea vehiculelor fără șofer, Europa riscă să rămână în urma competiției, în pofida expertizei tehnologice dezvoltate pe continent.
Un exemplu relevant este microbuzul autonom MiCa, dezvoltat de compania estoniană Auve Tech. Vehiculul poate transporta până la opt pasageri și funcționează în regim complet autonom timp de până la 20 de ore pe zi, la viteze de maximum 25 km/h, relatează Euronews.com.
MiCa este echipat cu senzori, sisteme LiDAR, camere video și software bazat pe inteligență artificială, care îi permit să detecteze obstacole, treceri de pietoni sau vehicule în mișcare și să își planifice traseul în timp real.
Recent, microbuzul a fost testat la Aeroportul Internațional Tallinn, într-un proiect-pilot considerat o premieră europeană. Prototipurile au parcurs peste 2.150 de kilometri și au transportat 215 pasageri în zona hangarelor. Potrivit companiei, astfel de soluții pot funcționa aproape non-stop, reducând costurile operaționale și emisiile.
Implementări rapide în afara Europei
În ciuda acestor rezultate, cele mai avansate implementări comerciale ale vehiculelor autonome dezvoltate în Europa se regăsesc în afara UE. Japonia, de exemplu, și-a stabilit obiective clare pentru integrarea transportului autonom în zeci de locații până în 2027, iar în anumite orașe autobuzele fără șofer au devenit deja principalul mijloc de transport public.
Prin comparație, piața europeană avansează lent. Reprezentanții industriei indică două obstacole majore: lipsa unei strategii comune la nivelul Uniunii și fragmentarea legislativă. Deși UE funcționează teoretic ca piață unică, sectorul vehiculelor autonome este reglementat, în practică, prin 27 de cadre naționale diferite.
Această situație obligă companiile să investească timp și resurse în adaptarea la norme locale, în loc să accelereze dezvoltarea tehnologică sau extinderea comercială. În schimb, Statele Unite și China oferă un cadru mai coerent pentru testare și implementare, susținut de investiții publice și private semnificative.
Tehnologie matură, piață indecisă
Contextul este cu atât mai relevant cu cât Europa se confruntă cu un deficit tot mai mare de șoferi profesioniști. Vehiculele autonome ar putea reprezenta o soluție pentru transportul urban, industrial sau pentru zonele cu acces limitat la infrastructură clasică de mobilitate.
Dezvoltatorii susțin că tehnologia este deja suficient de matură pentru utilizare în medii controlate, iar datele colectate indică niveluri de siguranță comparabile sau chiar superioare celor umane în anumite scenarii. Totuși, fără armonizare legislativă și un cadru de investiții mai ambițios, avantajul tehnologic european riscă să se erodeze.
O miză economică și strategică
În discuțiile recente din Parlamentul European, anul 2026 este menționat drept un posibil moment-cheie pentru definirea unei politici comune privind mobilitatea autonomă. Miza depășește dimensiunea economică. Vehiculele autonome fac parte din ecosistemul tehnologiilor critice, iar dezvoltarea lor în Europa înseamnă locuri de muncă, capacitate industrială și autonomie strategică.
Dacă nu va reuși să reducă decalajul față de SUA și China, Uniunea Europeană riscă să devină un importator de soluții autonome, în loc să valorifice propriile inovații. Paradoxul „Made in Europe” ar putea astfel să se adâncească: tehnologie dezvoltată în UE, dar implementată și scalată în alte regiuni ale lumii.
