Dacă mă întrebi când am realizat că o să fiu motociclist sau că o să fiu pasionat de această lume, de multe ori criticată, cel mai probabil îți voi răspunde: dintotdeauna. De când am putut să disting o motocicletă de o mașină, am fost mai atras de motociclete decât de mașini, fie că vorbim despre jucării, postere sau jocuri. Așa cum atunci când ești mic faci o alegere între BMW, Mercedes sau Audi și rămâi fidel acelei alegeri toată viața, eu am ales între motociclete și mașini și am rămas la motociclete.
Această preferință a venit la mine în mod natural. Cu alte cuvinte, pot să spun că m-am născut motociclist. Nu mi-a insuflat nimeni această pasiune — nici un părinte, nici o rudă apropiată, niciun frate mai mare. Pur și simplu, m-am născut cu dragostea pentru două roți.
De-a lungul vieții, pe principiul „cine se aseamănă se adună”, am ajuns să mă împrietenesc cu oameni care împărtășeau aceeași pasiune ca mine. Era inevitabil momentul în care aveam să urc pentru prima dată pe o motoretă. Ca pentru mulți dintre noi, botezul a fost „old school”: multă dorință și curiozitate din partea mea, multă inconștiență din partea unui frate mai mare și o „mobră” pe un câmp aproape drept. Și, asemenea conexiunii dintre Na’vi și banshee-ul lor în filmul Avatar, legătura mea cu motocicleta a fost una pe viață.
Așadar, dacă mă întrebai la începuturile mele de ce merg cu motocicleta, răspunsul era simplu: din pasiune. Sunt fascinat de mecanica lor, de modul în care funcționează, de aura pe care o emană și de felul în care arată.
Odată cu trecerea timpului și maturizarea mea ca om și ca motociclist, am început să observ și aspectul practic al unei motociclete. Aproape zece ani din viața mea am făcut naveta între orașe, iar motocicleta nu doar că îmi oferea o plăcere aparte, dar căpătase și un rol practic și economic. Costul de achiziție, întreținere și utilizare al unei motociclete era mai mic decât cel al unei mașini, mai ales când aceasta nu era singurul vehicul din garaj. În plus, câștigam timp datorită eficienței filtrării traficului.
Aceste aspecte financiare și practice au început să devină tot mai relevante pentru oamenii din mediile urbane aglomerate. Odată cu dorința de eficiență, fie ea monetară sau de altă natură, au apărut motocicliștii navetiști sau utilitari. Aceștia folosesc motocicletele și scuterele strict utilitar, pentru navetă sau deplasări scurte în oraș. Nu ies în weekend la plimbări, nu pleacă în concediu pe două roți și nici la drumeții cu gașca. Le folosesc ca pe o unealtă, fiind unii dintre cei mai practici și sinceri utilizatori ai motocicletelor — un trend la care mă aliniez și eu, mai ales în ultimii ani, când motocicleta a căpătat pentru mine mai mult un caracter practic decât altceva.
Pentru o scurtă perioadă de timp, aceștia erau motocicliștii pe care îi întâlneai în 90% din cazuri pe stradă: pasionații și utilitarii. Și spun „scurtă perioadă” pentru că, de nicăieri, au început să apară creatorii de conținut pe două roți. Nu am nimic împotriva lor, mai ales atâta timp cât promovează conduita preventivă, oferă conținut educațional sau creează materiale mature despre această lume a motocicletelor — exemple excelente fiind Intrepid, Tiberiu Troia, „Cu căștile pe masă” și mulți alții care au adus plusvaloare prin conținutul lor.
Problema apare însă atunci când numărul influencerilor depășește numărul motocicliștilor reali de pe șosea. Ce înseamnă acest fenomen? Ei bine, începe sezonul de vânat „faze din trafic” din dorința de a aduna vizualizări și de a fi în trend. Acest lucru nu doar că duce la inflamarea artificială a unor situații — făcând din țânțar armăsar —, dar, mai grav, mulți dintre acești „creatori de conținut” (și îmi asum ghilimelele) ajung să se expună voit unor situații periculoase pentru propria lor siguranță.
Primul lucru pe care îl fac este să-și cumpere o cameră video și să înceapă să vâneze incidente, uitând complet de principiile de bază: de la „condu ca și când ești invizibil” până la respectul față de ceilalți participanți la trafic sau față de comunitatea online care îi urmărește. Totul doar pentru a ajunge în feed-ul „For You”. Adevărul este crunt: pe două roți se moare mai repede. Dar, dacă analizezi la rece multe dintre accidentele întâmplate, realizezi că marea majoritate ar fi putut fi evitate — și, mai important, ar fi putut fi evitate de motocicliști.
Aceste comportamente și tipuri de conținut nu doar că aduc o mare defavoare motocicliștilor — pentru că, vrând-nevrând, suntem toți băgați în aceeași oală —, dar influențează greșit și noile generații de motocicliști. În loc să promoveze cultura respectului și a conduitei preventive, acești influenceri dau naștere unor modele de comportament greșite. În trafic, fie că ești pe două sau patru roți, la capătul botului unei mașini sau al ghidonului unei motociclete se află o persoană predispusă la greșeală. Pentru a ne păstra în siguranță, este esențial să existe respect de ambele părți și să fie promovată o conduită preventivă.
Și (ce urmează poate că doare), este responsabilitatea ta personală să te menții în siguranță atunci când ești pe două roți, indiferent de cine are sau nu dreptate. Ca să îl citez pe Marius Băcilă, în cadrul interviului acordat pentru Tech Rider, la întrebarea:
„Dacă ai avea o baghetă magică, ce ai schimba la felul în care se practică motociclismul în România?”
răspunsul său a fost:
„Le-aș schimba mentalitatea acestor rideri înspre a înțelege că nu contează cine a fost de vină din punct de vedere legal, atâta timp cât tu ești cel care se uită la un tavan de spital, cu familia îngrijorată în jurul tău. Tu trebuie să faci tot posibilul ca să anticipezi sau să eviți un accident care ar putea să se întâmple, pentru că tu suporți toate riscurile. Și, dacă mergi în cârje câteva luni, faptul că celălalt «a fost de vină» nu e cine știe ce consolare.”
În altă ordine de idei, după ce obțineți permisul pentru categoria A sau orice sub-categorie A, în loc să dați buzna pe internet pentru a vă cumpăra camere video, mergeți mai întâi la un curs moto. Căpătați experiență reală în trafic și pe două roți. Abia apoi, dacă doriți să creați conținut, creați ceva care să conteze, care să aducă plusvaloare pentru cei ce vă urmăresc — nu ură, discuții contraproductive sau mai multă dezbinare între pasionații de auto și cei de moto. La sfârșitul zilei, indiferent că vorbim despre patru sau două roți, sunetul motoarelor este cel care ne aduce împreună.
