O informație apărută la sfârșitul anului trecut a reținut atenția analiștilor militari din toată lumea: China dezvoltă un nou avion de recunoaștere îndepărtată, supraveghere și avertizare timpurie. Întreaga lume este avidă de informații despre noul KJ-3000.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Puținele imagini publicate până acum sugerează că noul KJ-3000 ar putea spori semnificativ capacitatea Armatei Populare de Eliberare (PLA) de a ataca ținte de la distanță lungă, scrie South China Morning Post.
Cel mai nou avion de avertizare timpurie și control (AEW&C) din China, KJ-3000, ar putea fi esențial pentru capacitatea Armatei Populare de Eliberare de a efectua atacuri letale de la distanțe extrem de lungi.
Designul său se bazează pe o versiune modificată a avionului de transport Y-20B, care a fost folosit de mult timp în țară, iar cea mai distinctivă adăugire este o cupolă radar deasupra fuselajului, care ascunde o serie de echipamente avansate.
KJ-3000, un salt major
China încearcă să-și extindă rapid flota de centre de comandă a informațiilor aeriene, cu cel puțin trei modele noi în curs de dezvoltare: KJ-600, avionul ușor de transport pe nave, KJ-700 de dimensiuni medii și cel mai mare și mai avansat KJ-3000.
Deși analiștii altor armate, inclusiv Statele Unite, au decis că avioanele nu sunt potrivite pentru războiul modern, Beijingul pare să fie dedicat acestei strategii. Imaginile cu aeronava circulă pe rețelele de socializare, oferind o serie de indicii despre ce va putea face următoarea generație a aeronavei.
Imagini neclare cu KJ-3000 au apărut pentru prima dată pe rețelele de socializare pe 27 decembrie. Aeronava, vopsită în verde-galben, folosit de obicei pentru prototipuri, are un contur similar cu Y-20B – un avion de transport cunoscut uneori sub numele de „fetița dolofană” – cu adăugarea unui rotodom, un dispozitiv rotativ în formă de farfurie, de obicei echipat cu echipamente radar.
Deși nu sunt disponibile informații oficiale despre echipamentul avionic al KJ-3000, utilizarea platformei Y-20B ar putea reprezenta un salt major în capacitățile AEW&C ale PLA.
Presupusele performanțe
Predecesorul său, KJ-2000, a fost bazat pe avionul rusesc Ilyushin-76, care avea jumătate din capacitatea de ridicare a modelului Y-20B, care poate transporta 60 de tone.
Atât KJ-2000, cât și KJ-500 au o rază maximă de acțiune de aproximativ 5.500 km (3.400 mile), în timp ce Y-20B este cunoscut pentru capacitatea sa de a zbura 8.000 km cu o sarcină utilă moderată.
Prototipul KJ-3000 avea, de asemenea, ceea ce părea a fi o duză de realimentare pe bot, care i-ar fi permis să își extindă raza de acțiune, adică timpul petrecut în aer.
Pe baza razei de acțiune a modelului Y-20B, acest lucru ar trebui să permită noului avion să opereze în zone regionale fierbinți, cum ar fi Mările Chinei de Est și de Sud, precum și Pacificul de Vest.
Y-20 poate zbura și la altitudini de 13.000 de metri (42.650 de picioare), comparativ cu plafonul de 10.000 de metri al lui Y-9, ceea ce ar putea crește supraviețuirea sa, aria de acoperire și capacitatea de a detecta obiecte care zboară la joasă altitudine.
Sistemul avansat de detecție al KJ-3000
Încă nu se știe cu ce tip de radare este echipat KJ-3000, dar nu există nicio îndoială că ar folosi cele mai avansate produse din țară.
În cele mai recente imagini apărute pe rețelele de socializare în luna mai, KJ-3000 părea să aibă două rețele radar complementare, în loc de sistemul radar cu trei laturi cu scanare electronică activă de pe KJ-2000.
Acesta din urmă oferă deja o acoperire de 360 de grade, dar sistemul complementar ar putea permite noilor avioane să detecteze și să urmărească obiecte mai mici la distanțe mai mari cu o rezoluție mai mare, îmbunătățind capacitatea de a contracara avioanele de vânătoare stealth și dronele.
Pe partea laterală a fuselajului din spate există și carenaje dreptunghiulare, despre care observatorii militari consideră că sunt antene active cu scanare electronică, cu bandă duală, care îmbunătățesc capacitatea avioanelor de a detecta ținte laterale cu o precizie mai mare.
Senzori și antene suplimentare erau vizibile și în jurul fuselajului frontal, al botului și al cozii. Este probabil că sunt proiectate pentru detectarea informațiilor de semnal.
Toate aceste caracteristici pot sugera că noua aeronavă AEW&C oferă o conștientizare situațională și capacități de transmitere a datelor semnificativ îmbunătățite.
Dacă această presupunere este corectă, avionul ar putea funcționa ca un centru de informații aeriene care ar putea coordona operațiunile aeriene de la o distanță de sute de kilometri, precum și să participe la misiuni de război electronic pe arie largă.
Datele preliminare sugerează o înaltă acuratețe
Conform Raportului privind puterea militară a Chinei din 2024 al Pentagonului, Armata Populară de Apărare (PLA) are acum mai multe aeronave AEW&C decât Statele Unite, deși nu toate au capacități egale.
În luna mai, postul de televiziune de stat CCTV a difuzat imagini cu distrugătorul Lhasa de tip 055 al Marinei PLA lansând un atac simulat sub îndrumarea unei aeronave AEW&C. Aeronava a detectat și a fixat ținta, apoi a trimis date de țintire către nava de război, potrivit raportului. Raportul mai menționa că unele dintre rachetele lansate de distrugător puteau primi actualizări de date în zbor de la aeronavele AEW&C pentru a îmbunătăți precizia.
Se pare că Pakistanul a folosit aeronave AEW&C pentru a îndeplini un rol similar în timpul conflictului recent cu India, iar avioanele care au fost integrate în sistemele de date chinezești au jucat un rol cheie într-o operațiune în care Islamabad a susținut că a doborât avioane Rafalle indiene.
Un concept deja depășit?
Când KJ-3000 va intra în serviciu, va fi probabil singura aeronavă AEW&C din generația sa.
Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a confirmat, luna trecută, că Pentagonul a renunțat la planurile de a cumpăra avioane Boeing E-7 Wedgetails, spunând că avioanele „nu pot supraviețui pe câmpul de luptă modern”.
Comentariile sale reflectă convingerea SUA că radarul de mare putere face ca avioanele AEW&C să fie inerent incapabile să scape de detectare, în timp ce capacitatea tot mai mare a rachetelor și dronelor cu rază lungă de acțiune este suficientă pentru a atinge această țintă prea evidentă.
Se pare că Rusia a renunțat, de asemenea, la planurile de a dezvolta aeronave AEW&C de generație următoare, ceea ce stârnește speculații că acest lucru a fost determinat de pierderile pe care flota sa de avioane A-50 le-a suferit în Ucraina.
Dezvoltarea de rachete cu rază lungă de acțiune care pot lovi ținte aflate la mii de kilometri distanță ar putea fi un factor în gândirea ambelor țări. Hegseth spune că Forțele Aeriene SUA ar putea folosi deocamdată aeronavele E-2D Hawkeye ale Marinei și ar putea trece la facilități de supraveghere și comandă prin satelit și alte active spațiale pe termen lung. Dar, deocamdată, China pare să-și acopere riscurile dezvoltându-și rețeaua de sateliți în paralel cu programul său AEW&C.
