Bomba anti-buncăr americană GBU-57, singura care poate distruge instalațiile nucleare iraniene construite la mare adâncime sub pământ, ar fi arma strategică cea mai potrivită dacă președintele Donald Trump decide să implice Statele Unite în războiul dintre Israel și Iran, comentează miercuri AFP, potrivit Agerpres.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
GBU-57 are 13 tone și poate pătrunde la zeci de metri în subsol înainte de a detona. Ar fi ceea ce le lipsește israelienilor pentru a-și atinge obiectivul declarat – de a-i împiedica pe iranieni să construiască o bombă atomică.
După cinci zile de lovituri aeriene, Israelul a reușit să elimine mulți comandanți militari și o serie de instalații de suprafață din Iran. Expertul Behnam Ben Taleblu de la centrul de cercetare american Foundation for Defense of Democracies (Fundația pentru Apărarea Democrațiilor), de orientare care ar putea fi considerată neoconservatoare, a explicat însă pentru AFP că „rămân multe întrebări privind eficiența loviturilor israeliene împotriva centrului vital al programului nuclear iranian”. El afirmă că „toată lumea privește acum spre Fordo”.
Uzina de îmbogățire a uraniului de la Fordo, la sud de capitala Teheran, nu a suferit nicio distrugere, apreciază Agenția Internațională pentru Energia Atomică (AIEA). Spre deosebire de siturile de la Natanz și Isfahan, din centrul Iranului, instalația de la Fordo este construită la mare adâncime – circa 100 de metri, inaccesibilă pentru bombele israeliene.
„Doar Statele Unite au capacitatea convențională” de a distruge așa ceva, a insistat generalul american în retragere Mark Schwartz, cu experiență directă în Orientul Mijlociu, în prezent expert în grupul de reflecție RAND Corporation.
Capacitatea GBU-57
Capacitatea respectivă, „convențională” în sensul că nu este nucleară, este tocmai GBU-57. O armă unică: poate penetra la mare adâncime în stâncă sau beton. A fost proiectată să ajungă la peste 60 de metri în subsol înainte de detonare, conform armatei americane. Spre deosebire de alte bombe sau rachete care explodează la impact, arma anti-buncăr ajunge mai întâi în adâncime.
Acest lucru este posibil datorită „învelișului foarte gros din oțel pentru blindaj”, capabil să treacă prin straturile de roci, a explicat expertul în armament Masao Dahlgren de la centrul de cercetări CSIS din Washington.
Blindajul contribuie mult și la greutatea de 13 tone a armei de 6,6 metri lungime.
Focosul este o altă caracteristică necesară pentru eficiență. Acesta nu detonează încărcătura explozivă la impact, ci detectează golurile și se declanșează după ce bomba ajunge în interiorul unui buncăr, a arătat Dahlgren.
Proiectarea GBU-57 a început în primii ani 2000. În 2009, Boeing a primit o comandă pentru 20 de bucăți.
Singurele avioane care pot lansa această bombă sunt bombardierele strategice „invizibile” americane B-2.
SUA au desfășurat în mai astfel de aeronave la baza Diego Garcia din Oceanul Indian, însă AFP nu le-a mai putut găsi în imagini din satelit de la PlanetLabs analizate în iunie. B2 au însă rază lungă de acțiune și pot decola din Statele Unite și ajunge până în Orientul Mijlociu pentru bombardamente. „S-a mai făcut asta”, a menționat Dahlgren.
Un B-2 poate duce două GBU-57. Generalul Schwartz explică: americanii „nu vor lansa doar una, apoi ‘terminat’; ar lansa mai multe pentru a asigura o probabilitate de succes de 100%”. El a adăugat că superioritatea aeriană obținută de Israel în Iran ar reduce riscurile pentru bombardiere.
O astfel de intervenție ar avea însă „un cost politic ridicat pentru America”, consideră Behnam Ben Taleblu. El a apreciat că nu ar fi singura soluție pentru a afecta pe termen lung programul nuclear iranian: israelienii ar putea ataca complexuri subterane ca Fordo „încercând să lovească intrările, să prăbușească ce pot, să întrerupă curentul” – ceea ce au făcut, se pare, la Natanz.
