Un nou studiu realizat de cercetători de la University College London (UCL), compania de biotehnologie LinkGevity și Agenția Spațială Europeană (ESA) propune o idee revoluționară: necroza, un tip de moarte celulară până acum considerată un fenomen terminal, ar putea fi, de fapt, cheia pentru a încetini îmbătrânirea, a preveni bolile cronice și a susține explorarea umană a spațiului, anunță Phys.org.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Publicat în revista Oncogene, studiul aduce laolaltă dovezi din biologia cancerului, medicina regenerativă, nefrologie și medicina spațială, susținând că necroza nu este doar un efect secundar al bolii, ci un factor cauzator important — și posibil un punct de intervenție terapeutică major.
„Puțini oameni vor să vorbească despre moarte, chiar și când e vorba de celule. Poate tocmai de aceea știm atât de puțin despre fiziologia morții celulare. Dar necroza este, într-un fel, moarte în sensul pur. Dacă suficiente celule mor, mor și țesuturile, și în cele din urmă, murim și noi. Întrebarea este: ce s-ar întâmpla dacă am putea opri sau măcar pune pe pauză necroza?”, spune Dr. Keith Siew, cercetător la UCL și coautor al studiului.
Dr. Carina Kern, autoarea principală a lucrării și CEO al LinkGevity, companie de biotehnologie implicată în programul NASA Space-Health, adaugă: „Necroza este una dintre ultimele frontiere ale medicinei. Este un fir roșu comun între îmbătrânire, boală, biologia spațiului și chiar progresul științific”.
Ce este necroza și de ce contează
Celulele pot muri în moduri diferite. Moartea celulară „programată” este un proces controlat și benefic, care permite organismului să se reînnoiască și să funcționeze normal. Necroza, în schimb, este o moarte „neprogramată”, catastrofală — celulele mor brusc, se rup și eliberează molecule toxice în țesuturile învecinate.
În centrul acestui proces se află calciul, un element esențial care reglează activitatea celulei. În mod normal, concentrația de calciu este mult mai mare în afara celulei decât în interior. Dar când acest echilibru delicat se rupe, calciul pătrunde în celulă în cantități uriașe, provocând un haos biochimic, un fel de scurtcircuit biologic.
Rezultatul este un lanț inflamatoriu distructiv, care afectează regenerarea tisulară și duce la afecțiuni cronice precum boala renală, bolile cardiovasculare și Alzheimer. „Când o celulă moare prin necroză, nu moare în liniște. Afectează întregul vecinătate celular”, explică dr. Siew.
O „verigă lipsă” în înțelegerea bolilor cronice?
Studiul argumentează că necroza a fost ignorată prea mult timp, deși este prezentă în numeroase boli. Cercetătorii propun ca țintirea procesului de necroză să devină o nouă strategie terapeutică pentru boli care afectează plămânii, rinichii, ficatul, creierul și inima — practic întreg organismul.
„Dacă am putea opri necroza, chiar și temporar, am întrerupe aceste cascade distructive chiar de la sursă. Am permite reluarea funcțiilor celulare normale și chiar regenerarea”, afirmă dr. Kern.
Rinichii, veriga slabă în îmbătrânirea și în explorarea spațială
Unul dintre cele mai afectate organe de necroză sunt rinichii. Aproape jumătate dintre persoanele peste 75 de ani suferă de o formă de boală renală. Necroza este implicată în mod direct în acest proces, alimentând un cerc vicios care duce, în cele din urmă, la insuficiență renală.
„Nu există o singură cauză a bolii renale. Poate fi lipsa de oxigen, inflamația, stresul oxidativ, acumularea de toxine. Dar toate converg spre necroză. Iar dacă putem interveni acolo, putem preveni întregul proces de degradare”, spune dr. Siew.
Mai mult, necroza este considerată o piedică majoră în explorarea spațiului. Un studiu din 2024, la care a participat și dr. Siew, arăta că rinichii reprezintă „gâtul de sticlă” pentru misiunile spațiale de lungă durată. Astronauții suferă de accelerarea îmbătrânirii și de degradarea funcției renale din cauza microgravitației și radiațiilor cosmice.
„Factorii care provoacă îmbătrânirea pe Pământ sunt amplificați în spațiu. Necroza se declanșează mai repede, iar efectele degenerative sunt accelerate. Dacă vrem să cucerim spațiul, va trebui mai întâi să cucerim necroza”, afirmă profesorul Damian Bailey, coautor al studiului și membru al ESA Life Sciences Working Group.
O colaborare internațională pentru viitorul medicinei
Lucrarea este rezultatul colaborării dintre cercetători de la UCL, Brigham and Women’s Hospital (afiliat Harvard), Mayo Clinic, programul NASA Space-Health, Laboratorul de Biologie Moleculară MRC, Universitatea South Wales și Agenția Spațială Europeană.
Studiul deschide o nouă perspectivă asupra morții celulare și sugerează că viitorul medicinei, fie pe Pământ, fie în călătoriile spațiale, ar putea depinde de capacitatea noastră de a pune „pe pauză” necroza.
