Un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea Cambridge și publicat în prestigiosul Astrophysical Journal susține că am putea fi mai aproape ca niciodată de detectarea vieții în afara Pământului. Nu este vorba despre extratereștri verzi sau ființe umanoide, ci despre molecule specifice care ar putea fi produse de forme simple de viață, cum ar fi bacteriile, relatează TheConversation.
Cu ajutorul telescopului spațial James Webb, specialiștii au analizat atmosfera unei exoplanete numite K2-18b, aflată la aproximativ 124 de ani-lumină distanță. Rezultatele indică, cu o probabilitate de 99,7%, prezența unei substanțe chimice numite dimetil sulfid (DMS), un compus care, pe Pământ, este în mare parte produs de organisme vii.
Viață pe K2-18b? Nu încă
Autorii studiului sunt prudenți: descoperirea nu reprezintă o dovadă directă a existenței vieții, dar constituie un indiciu important. DMS este considerat un potențial „biomarker”, un semnal chimic care, în anumite condiții, ar putea semnala prezența vieții.
Totuși, DMS nu este exclusiv biologic. A fost detectat și pe comete sau în norii de praf interstelari și poate fi creat artificial în laboratoare. Însă cercetătorii britanici susțin că nivelul identificat pe K2-18b nu poate fi explicat prin astfel de surse non-biologice. În plus, structura atmosferei planetei, bogată în hidrogen și, posibil, cu oceane lichide, adaugă un plus de interes.
Cum funcționează această „detectare” de la 124 ani-lumină distanță?
Folosind spectroscopia, o tehnică ce analizează modul în care lumina trece prin atmosfera unei planete, oamenii de știință pot deduce prezența anumitor molecule. Este un proces extrem de complex, comparabil, metaforic vorbind, cu încercarea de a identifica tipul de mineral dintr-o picătură de apă care se rostogolește pe o masă, în timp ce sursa de lumină variază în intensitate și apare o ușoară ceață ambientală.
De aici și reținerea comunității științifice. Pentru ca o astfel de descoperire să fie considerată certă, este nevoie de o probabilitate apropiată de 99,999%. Cu toate că studiul de la Cambridge este unul dintre cele mai riguroase de până acum, nu atinge acest prag de confirmare absolută.
Un pas mic pentru DMS, un pas mare pentru astrobiologie
Au existat și alte studii care sugerau prezența DMS pe K2-18b, dar și presupuneri legate de alte planete. De exemplu, ideea că în atmosfera planetei Venus ar fi fost detectată fosfină (alt biomarker) a dus la ipoteza existenței unor bacterii în nori. Această teorie a fost rapid respinsă, fiind cauzată de o eroare minoră în interpretarea datelor.
Studiul celor de la Cambridge este mai riguros și are o certitudine mai mare, dar nu atinge pragul științific de 99,999% necesar pentru a fi acceptat ca dovadă clară a vieții.
Autorii sugerează că planeta ar avea ocean lichid și atmosferă cu hidrogen, dar alți cercetători susțin că ar putea fi un gigant gazos sau o planetă vulcanică cu magmă.
Totuși, specialiștii consideră că noua cercetare privind K2-18b este un progres semnificativ în explorarea exoplanetelor. Chiar dacă nu dovedește viața, oferă o bază solidă pentru investigații viitoare și aduce noi perspective în efortul de a răspunde la întrebarea fundamentală: suntem singuri în Univers?
