O expediţie ştiinţifică norvegiană a realizat în aprilie primele biopsii de ţesut adipos pe urşi polari din Svalbard, în Arctica, pentru a evalua impactul poluanţilor asupra sănătăţii acestor animale, transmite luni AFP, transmite Agerpres.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Din elicopter, medicul veterinar al misiunii, Rolf Arne Olden, foloseşte o puşcă cu aer comprimat pentru a seda exemplare de urs polar. Aparatul de zbor se menţine în aer până când ursul adoarme, apoi aterizează lângă mamifer, iar oameni de ştiinţă recoltează eşantioane de ţesut adipos şi probe de sânge.
„Ideea este de a reprezenta cât mai bine lucrurile cu care se confruntă urşii polari în sălbăticie, dar într-un laborator. Pentru a face acest lucru, folosim grăsimea lor, pe care o expunem unor factori cu care se confruntă aceste animale, cum sunt substanţele poluante dar şi hormoni de stres”, explică Laura Pirard, toxicolog belgian care a dezvoltat metoda bazată pe biopsii de urşi polari.
Cum reacționează urșii polari la stres și toxine: cercetătorii norvegieni testează grăsimea animalelor
Probele sunt menţinute proaspete timp de câteva zile, pe nava de cercetări, pentru a fi supuse poluanţilor şi componentelor hormonale, înainte de a fi congelate pentru analize de laborator ulterioare întoarcerii la ţărm.
Pe lângă medicul veterinar care a sedat ursul, unul sau doi oameni de ştiinţă din misiune prelevează probele biologice şi montează la unele animale zgărzi electronice de monitorizare GPS.
Primele astfel de zgărzi au fost puse pe cinci femele anul trecut. Ele monitorizează bătăile inimii şi temperatura ursului. Aceste măsurători, împreună cu datele GPS, permit determinarea stilului de viaţă al acestor animale şi deplasarea lor în mediul natural pe parcursul unui an.
Urșii, sateliții gheții: studii genetice și GPS pentru a înțelege adaptarea lor la încălzirea globală
Institutul Polar Norvegian (NPI) desfăşoară de 40 de ani misiunea de de monitorizare a urşilor polari la Svalbard.
Anul acesta opt oameni de ştiinţă – liderul misiunii şi adjunctul său, un specialist în comportament spaţial, un medic veterinar şi patru toxicologi marini – s-au îmbarcat pe un spărgător de gheaţă pentru cercetare marină, Kronprins Haakon, lung de 100 de metri.
„Am avut un sezon bun în care am prelevat probe de la 53 de urşi, inclusiv zece femele cu pui sau pui de un an, şi am reuşit să montăm dispozitive de monitorizare la 17 animale”, a declarat conducătorul expediţiei, Jon Aars.
Primele biopsii realizate pe urși polari în Arctica: o nouă metodă de monitorizare a poluării
Ameninţaţi de vânătoarea excesivă până la semnarea unui acord internaţional din anii 1970, urşii polari sunt acum afectaţi de încălzirea globală.
Urşii de pe Svalbard „consumă mai multă hrană de provenienţă terestră, cum ar fi reni sau ouă de păsări, decât înainte”, explică Jon Aars. „Când gheaţa se topeşte, sunt obligaţi să rămână pe uscat”, spune el. „Aceşti urşi petrec acum mult mai mult timp pe uscat decât o făceau acum 20 sau 30 de ani.”
Cu toate acestea, populaţia de urşi polari din regiunea arctică Svalbard a crescut uşor în ultimii zece ani, subliniază omul de ştiinţă.
