Deși China a declarat că a limitat drastic emisiile de HFC-23, un gaz cu efect de seră de 14.700 de ori mai puternic decât dioxidul de carbon, măsurătorile atmosferice recente contrazic această afirmație. În 2023, emisiile de HFC-23 au continuat să fie ridicate, în ciuda angajamentelor asumate printr-un tratat internațional, potrivit Foreign Policy.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Oalele antiaderente cu Teflon, care au revoluționat gătitul în ultimele decenii, sunt fabricate cu ajutorul unui compus numit HCFC-22. Problema e că producerea acestuia generează HFC-23, un gaz cu efect de seră extrem de puternic, care persistă în atmosferă timp îndelungat.
Două treimi din producția mondială de HCFC-22 provine de la câteva zeci de fabrici din China. De aceea, comunitatea internațională a salutat momentul în care Beijingul a semnat Amendamentul Kigali la Protocolul de la Montreal în 2021. Conform acordului, țările semnatare trebuie să elimine complet emisiile de HFC-23, folosind tehnologii deja disponibile și eficiente.
Ce arată datele oficiale vs ce arată atmosfera
Datele raportate oficial de China la Programul ONU pentru Mediu indică o scădere semnificativă a emisiilor în 2022. Însă o cercetare publicată recent în revista Communications Earth & Environment spune altceva.
Folosind măsurători atmosferice globale, cercetătorii au descoperit că, în 2023, emisiile globale de HFC-23 erau de cinci ori mai mari decât cele raportate oficial. Iar 40% din acestea proveneau din estul Chinei.
Această discrepanță pune în pericol eficiența Amendamentului Kigali, ratificat de peste 160 de țări, și ridică semne de întrebare privind angajamentul real al statelor în combaterea schimbărilor climatice.
O problemă veche, soluții aplicabile
China a mai încercat să controleze emisiile de HFC-23 și înainte de 2021, prin programe de subvenții și un parteneriat ONU în anii 2000. În 2015–2019, majoritatea producătorilor chinezi de HCFC-22 și-au instalat incineratoare capabile să distrugă până la 99,9% din emisiile de HFC-23.
Dar un amestec de stimulente perverse și lipsa unor standarde clare a făcut ca emisiile să continue să crească, atingând un vârf în 2019. După intrarea în vigoare a Amendamentului Kigali în China, Ministerul Ecologiei și Mediului a emis o circulară prin care cerea eliminarea emisiilor acolo unde este posibil.
Datele arată o anumită îmbunătățire. Între 2018 și 2023, emisiile din estul Chinei au scăzut cu o treime. Totuși, ele au început să crească ușor din nou după 2021, chiar dacă producția de HCFC-22 a continuat să crească.
Reglementări fără dinți
În ciuda pașilor făcuți, autoritățile chineze nu au introdus standarde obligatorii sau penalizări clare. Abia în ianuarie 2024, ministerul a publicat un set de reguli în formă de proiect, în care se cere distrugerea a 99,99% din HFC-23. Însă aceste reguli nu au fost încă implementate.
Profesorul Hu Jianxin, de la Universitatea Peking, care a contribuit la elaborarea proiectului de reguli, afirmă că autoritățile iau problema în serios, dar există rezistență din partea fabricilor. Chiar dacă distrugerea HFC-23 costă doar între 0,30 și 0,60 dolari pe tonă echivalent CO₂ – fiind una dintre cele mai ieftine metode de reducere a poluării climatice – fabricile încă se plâng de costuri, în lipsa subvențiilor.
Pentru comparație, captarea directă a dioxidului de carbon costă între 15 și 342 dolari pe tonă, conform Agenției Internaționale pentru Energie.
Un element-cheie al Amendamentului Kigali este formula ambiguă „eliminarea emisiilor în măsura posibilului”. Această exprimare oferă un spațiu larg de interpretare. Oficialii ONU spun că atâta timp cât o țară raportează distrugerea unor cantități de HFC-23, se consideră că și-a respectat obligația.
Activiștii de mediu sunt însă de altă părere.
„În măsura posibilului nu înseamnă doar dacă nu costă mult,” spune Avipsa Mahapatra, directoare de campanii climatice la organizația Environmental Investigation Agency din Washington. „Înseamnă ‘dacă este fezabil din punct de vedere tehnologic’.”
Stephen Andersen, cercetător la Institutul pentru Guvernanță și Dezvoltare Durabilă, admite că formularea vagă a fost rezultatul negocierilor de compromis la Kigali în 2016, dar consideră că protocolul trebuie întărit urgent.
„Cineva trebuie să preseze Protocolul de la Montreal să facă ceea ce trebuie, înainte ca situația să se agraveze”, avertizează el.
