Cercetătorii susțin că în jurul Pământului orbitează, în orice moment, aproximativ șase obiecte mici, numite „miniluni”, provenite din fragmente lunare lansate în spațiu de impacturi meteoritice. Deși invizibile ochiului liber, aceste corpuri efemere „dansează” în jurul planetei noastre pentru perioade de câteva luni, înainte de a porni spre orbita soarelui, anunță Space.com.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Robert Jedicke, cercetător la Universitatea Hawaii și autor principal al unui studiu recent publicat în revista Icarus, explică fenomenul ca pe un „dans în pătrat, în care partenerii se schimbă constant și uneori părăsesc ringul temporar”.
Originea surprinzătoare a minilunilor
Deși se credea anterior că majoritatea obiectelor mici capturate temporar de gravitația Pământului provin din centura de asteroizi dintre Marte și Jupiter, ultimele observații arată că o bună parte sunt, de fapt, bucăți desprinse chiar de pe Lună.
Un exemplu notabil este Kamo’oalewa, o rocă cu diametrul de aproximativ 40-100 de metri, care orbitează Soarele în sincron cu Pământul și care s-a dovedit a fi un fragment lunar vechi de milioane de ani.
Un alt obiect similar, descoperit recent, 2024 PT5, pare să aibă aceeași origine lunară, ceea ce sugerează că Luna „naște” propriile miniluni.
Câte miniluni orbitează Pământul?
Conform simulărilor efectuate de echipa lui Jedicke, în orice moment în jurul planetei noastre se află în jur de 6,5 astfel de sateliți temporari. Durata medie de viață a unui minimoon pe orbita Pământului este de aproximativ nouă luni, după care acesta „pleacă” spre orbita solară, fiind înlocuit de altele noi.
Deși numărul exact este dificil de stabilit, iar detectarea lor este o adevărată provocare, datorită dimensiunilor mici (1-2 metri) și vitezei mari cu care se mișcă pe cer, tehnologiile actuale au început să identifice câteva dintre aceste obiecte.
Provocările observației și potențialul comercial
Minilunile sunt atât de mici și rapide încât apar pe imaginile telescopice ca niște dâre, nu ca puncte clare, ceea ce îngreunează detectarea lor automată de către calculatoare. Cu toate acestea, în 2020, unul dintre aceste obiecte – denumit 2020 CD3 – a fost detectat în două nopți diferite de Catalina Sky Survey, confirmând astfel posibilitatea monitorizării lor.
Pe termen lung, aceste miniluni ar putea deveni ținte comerciale interesante, deoarece necesită mult mai puțin combustibil pentru a fi atinse decât asteroizii îndepărtați. Extracția de apă și minerale de pe aceste „sateliți temporari” ar putea deschide noi perspective pentru industria spațială.
