Planetele precum Saturn și Uranus sunt înconjurate de luni acoperite de gheață. Unele dintre acestea, cum este Enceladus, luna lui Saturn, au deja confirmate oceane între stratul de gheață și nucleul stâncos. Aceste lumi sunt considerate printre cele mai promițătoare locuri pentru căutarea vieții extraterestre, însă secretele lor sunt departe de a fi dezvăluite, afirmă Phys.org.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Un studiu publicat pe 24 noiembrie în Nature Astronomy sugerează că sub gheața unor luni mici, cum sunt Mimas și Enceladus (Saturn) sau Miranda (Uranus), apa ar putea să fiarbă la propriu. Cercetătorii au descoperit că topirea gheții la bază reduce presiunea și poate crea condițiile pentru punctul triplu al apei, situația în care gheața, apa lichidă și vaporii de apă coexistă simultan.
„Nu toate aceste luni au oceane, dar știm că unele le au. Ne interesează procesele care le modelează evoluția pe milioane de ani, iar aceste descoperiri ne ajută să înțelegem ce semne ar putea arăta o lume cu ocean la suprafață”, explică Max Rudolph, profesor asociat la Universitatea California, Davis și autor principal al studiului.
De la ghețuri la clocot
Geologia pe Pământ este alimentată de mișcarea și topirea rocilor din interior. Pe lunile înghețate, procesul este similar, doar că aici apa și gheața fac toată treaba. Forțele de maree generate de planeta în jurul căreia orbitează luna încălzesc interiorul acesteia. Această încălzire variază, ceea ce poate subția sau îngroșa stratul de gheață.
Dacă stratul de gheață se subțiază de jos în sus, oceanul ar putea clocoti, ceea ce ar explica formarea unor structuri neobișnuite la suprafață, cum sunt „dungile de tigru” de pe Enceladus sau formele de relief cunoscute sub numele de coronae de pe Miranda.
Chiar și Mimas, o lună de doar 400 km diametru, pare geologic „moartă”, dar micile oscilații ale mișcării sale sugerează că sub crusta sa există un ocean.
Dimensiunea contează
Studiul arată că dimensiunea lunii influențează geologia acesteia. Pe lunile mai mari, cum este Titania (cea mai mare lună a planetei Uranus), scăderea presiunii din cauza topirii gheții ar duce la crăparea stratului de gheață înainte ca punctul triplu al apei să fie atins. În schimb, pe lunile mici, oceanul poate clocoti fără să afecteze suprafața.
„Așa cum geologia Pământului ne explică cum a evoluat planeta noastră, studiul proceselor geologice de pe aceste luni ne ajută să înțelegem de ce arată așa cum arată”, concluzionează Rudolph.
