Două dintre cele mai avansate telescoape spațiale ale momentului, Hubble și Euclid, au reușit să surprindă imagini spectaculoase ale Nebuloasei Ochi de Pisică (NGC 6543), unde gazul colorat în nuanțe de albastru, portocaliu și roșu se îndepărtează de o stea aflată în ultimele etape ale vieții, potrivit Live Science.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Situată la aproximativ 4.300 de ani-lumină de Pământ, această nebuloasă planetară oferă o imagine rară a „actului final” al unei stele cu masă mică sau medie. Spre deosebire de stelele masive, care își încheie existența în explozii violente de supernove, aici procesul este mult mai lent. Steaua centrală își pierde treptat straturile exterioare, care sunt aruncate în spațiu și formează structuri spectaculoase, asemănătoare unor cortine de gaz.
Ce au surprins telescoapele
Imaginile combinate provin din observațiile realizate de Telescopul Spațial Hubble și de Telescopul Spațial Euclid al Agenției Spațiale Europene (ESA).
Euclid oferă perspectiva de ansamblu. În lumină vizibilă și infraroșu apropiat, acesta a surprins arcuri difuze și filamente fine de gaz care înconjoară regiunea centrală. Aceste structuri, abia vizibile, sunt considerate relicve ale unor etape mai vechi din moartea stelei, anterioare formării nebuloasei principale.
Hubble, în schimb, intră în detaliu. Cu ajutorul instrumentului Advanced Camera for Surveys, telescopul a capturat regiunea centrală extrem de luminoasă, unde o stea deja „moartă”, dar încă strălucitoare, este înconjurată de bule albe și bucle albastre de gaz. Imaginea scoate la iveală o complexitate impresionantă – straturi, filamente și structuri delicate, greu de observat anterior.
O „înregistrare fosilă” a unei stele pe moarte
Aceste detalii nu sunt doar spectaculoase vizual. Ele funcționează ca o adevărată arhivă cosmică.
Potrivit unei declarații ESA, structurile observate reprezintă o „înregistrare fosilă” a nebuloasei. Practic, fiecare bulă de gaz marchează un episod distinct de pierdere de masă al stelei. Cu alte cuvinte, astronomii pot „citi” istoria morții acesteia strat cu strat.
Imaginea completă: de la nucleu la Univers
Diferența dintre cele două telescoape devine evidentă atunci când imaginile sunt analizate împreună. Hubble dezvăluie în detaliu nucleul strălucitor și împrejurimile sale imediate, în timp ce Euclid extinde cadrul și arată structurile mai îndepărtate – arcuri de gaz, filamente colorate și chiar galaxii aflate la distanțe uriașe.
Rezultatul este, practic, o imagine aproape cinematografică a unei stele aflate la final de drum, înconjurată de resturile propriei existențe. Un moment rar surprins în Univers, care, așa cum notează Live Science, oferă o perspectivă spectaculoasă asupra modului în care mor stelele asemănătoare Soarelui.
