O erupție solară extrem de puternică, încadrată în clasa X, a aruncat în spațiu o ejecție coronală de masă (CME) care este așteptată să ajungă la Pământ în aproximativ 24 de ore, potrivit informațiilor publicate luni de Space.com și preluate de Agerpres.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Specialiștii avertizează că, dacă această ejecție coronală va ajunge conform estimărilor și va avea o orientare magnetică favorabilă, fenomenul ar putea declanșa condiții de furtună geomagnetică puternică (G3) sau chiar severă (G4) încă din cursul serii, conform prognozelor Oficiului Meteorologic din Marea Britanie. Într-un astfel de scenariu, aurorele boreale ar putea deveni vizibile mult mai la sud decât de obicei, inclusiv în zone precum nordul Californiei sau statul Alabama.
Prognozarea acestor evenimente rămâne însă extrem de dificilă
În prezent, meteorologii spațiali analizează datele disponibile și rulează simulări pentru a restrânge intervalul exact în care ejecția coronală de masă ar putea ajunge în vecinătatea Pământului. Prognozarea acestor evenimente rămâne însă extrem de dificilă, întrucât intensitatea impactului depinde de mai mulți factori, precum viteza de deplasare, traiectoria și, mai ales, orientarea câmpului magnetic al CME.
Dacă acest câmp magnetic este orientat spre sud, el se poate cupla mai ușor cu câmpul magnetic al Pământului, orientat spre nord, permițând energiei să pătrundă în magnetosferă și să declanșeze o furtună geomagnetică. În schimb, o orientare nordică a câmpului magnetic al ejecției determină devierea în mare parte a energiei, reducând semnificativ impactul asupra planetei și transformând un eveniment potențial spectaculos într-unul cu efecte minime.
Evenimentul actual a fost măsurat la X1,9
Există și situații în care ejecțiile coronale conțin un amestec de câmpuri magnetice orientate atât spre sud, cât și spre nord, ceea ce poate genera episoade de activitate geomagnetică intermitentă, cu intensificări și diminuări succesive. Astfel de evoluții sunt atent urmărite atât de meteorologii spațiali, cât și de pasionații de aurore.
Orientarea exactă a câmpului magnetic al acestei ejecții nu va putea fi stabilită cu certitudine decât atunci când fenomenul va ajunge mult mai aproape de Pământ, moment în care va fi analizat direct de sateliții de monitorizare a vântului solar, precum DSCOVR și ACE.
Erupțiile solare sunt clasificate în funcție de intensitate pe o scară care pornește de la clasele A, B, C și M și ajunge până la clasa X, fiecare nivel reprezentând o creștere de zece ori a energiei eliberate. Erupțiile de clasa X sunt cele mai puternice, iar cifra care le însoțește indică forța exactă a fenomenului. Evenimentul actual a fost măsurat la X1,9, ceea ce îl plasează în zona superioară a exploziilor solare.
O ejecție coronală de masă reprezintă o expulzare masivă de plasmă solară
Potrivit Centrului de Predicții pentru Vreme Spațială al Administrației Naționale pentru Oceane și Atmosferă a SUA (NOAA), erupția a avut originea în regiunea petei solare AR4341 și a atins intensitatea maximă la ora 18:09 GMT. Explozia a provocat deja întreruperi ale comunicațiilor radio pe partea Pământului iluminată de Soare, cele mai severe perturbări fiind înregistrate deasupra continentului american.
O ejecție coronală de masă reprezintă o expulzare masivă de plasmă solară, însoțită de un câmp magnetic propriu. Atunci când un astfel de nor de particule lovește magnetosfera Pământului – „scutul” magnetic care protejează planeta – poate declanșa furtuni geomagnetice de diferite intensități.
Furtunile de o asemenea amploare pot afecta funcționarea sateliților
Aceste furtuni sunt clasificate pe o scară de la G1, considerată minoră, până la G5, extremă. Conform prognozelor actuale ale Oficiului Meteorologic din Marea Britanie, ejecția coronală aflată în deplasare spre Terra ar putea genera condiții de furtună geomagnetică puternică (G3) sau severă (G4).
Furtunile de o asemenea amploare pot afecta funcționarea sateliților, pot perturba sistemele de navigație GPS și pot intensifica semnificativ activitatea aurorală. În astfel de condiții, aurora boreală poate fi observată mult mai spre sud decât zonele sale obișnuite de la latitudini mari, ajungând până la regiuni situate în apropierea latitudinii de 45 de grade.
