Un nou experiment realizat pe șoareci confirmă existența unei străluciri abia perceptibile, generată de procesele metabolice, care încetează odată cu moartea. Studiul, publicat pe platforma BiorXiv, deschide posibilități pentru metode neinvazive de monitorizare a sănătății umane și a ecosistemelor, relatează NewScientist.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Toate organismele vii, de la oameni și animale până la plante, emit în permanență o strălucire slabă, invizibilă cu ochiul liber, o formă subtilă de lumină numită emisie de biofotoni.
O echipă de cercetători de la Universitatea din Calgary, condusă de fizicianul Dan Oblak, a reușit pentru prima dată să surprindă în imagini acest fenomen la nivelul întregului corp al unui animal, înainte și după moarte, demonstrând că această „aură” dispare complet în momentul în care viața se stinge.
Studiul oferă cele mai clare dovezi de până acum că această lumină nu este un rezultat al aparaturii sau un produs secundar al altor procese biologice, ci o caracteristică intrinsecă a materiei vii, susțin autorii acestuia.
Strălucirea vieții, surprinsă în fotografii
Cercetătorii au folosit camere digitale ultra-sensibile, capabile să detecteze fotoni individuali, pentru a fotografia patru șoareci fără blană în două momente, în viață și imediat după moarte. Imaginile, obținute prin expunere prelungită timp de o oră, au fost realizate în întuneric total, iar temperatura animalelor a fost menținută constantă, pentru a elimina influența căldurii sau a altor surse externe de lumină.
Rezultatul a fost clar, emisia de biofotoni a scăzut dramatic după deces. „Faptul că această lumină există și este generată de toate organismele vii nu mai poate fi pus la îndoială”, a declarat Dan Oblak.
Plantele răspund la răni prin lumină
Echipa a extins experimentul și la plante. După ce au tăiat frunze de Heptapleurum arboricola (arbore umbrelă), cercetătorii au observat că mecanismele de reparare a țesuturilor vegetale duc la o creștere temporară a emisiei de biofotoni.
Mai mult, aplicarea unor substanțe precum benzocaine, un anestezic local, părea să stimuleze același efect, sugerând o reacție metabolică complexă la stresul chimic.
Ce sunt biofotonii și de ce dispar la moarte?
Emisia de biofotoni este rezultatul reacțiilor metabolice din celule, în special cele legate de mitocondrii, „uzinele de energie” ale organismului. Procesul presupune câștigarea și pierderea de energie de către molecule, care emit câțiva fotoni pe secundă pe centimetru pătrat. Acest tip de lumină este invizibilă cu ochiul liber și foarte greu de separat de alte surse luminoase.
Potrivit lui Alasdair Mackenzie, specialist la Central Laser Facility din Marea Britanie, fenomenul a mai fost observat anterior de o echipă japoneză de cercetători, însă rezultatul acesteia fusese contestat în mediul științific. „Faptul că cercetătorii au eliminat toate sursele externe de lumină ne oferă încredere că ceea ce vedem este cu adevărat emisia biologică”, a declarat el.
Michal Cifra, de la Academia Cehă de Științe, explică absența biofotonilor prin oprirea fluxului sanguin, care furnizează oxigen și susține metabolismul. „Dacă sângele ar fi menținut artificial în circulație, emisia de biofotoni ar continua, chiar și după moartea clinică. Este vorba despre activitatea metabolică a țesutului, nu despre funcționarea întregului organism”, a precizat el.
Aplicații promițătoare în medicină și ecologie
Această tehnologie ar putea revoluționa modul în care monitorizăm sănătatea oamenilor, animalelor sau plantelor. Fiind complet pasivă, adică neinvazivă și lipsită de radiații sau instrumente intrusive, ar putea permite evaluarea rapidă a țesuturilor vii, a nivelului de stres sau a prezenței unor boli, doar prin observarea luminii pe care o emit.
De asemenea, ar putea fi folosită pentru a evalua sănătatea pădurilor de la distanță, pe timp de noapte, prin sateliți sau drone special echipate. „Unul dintre cele mai interesante aspecte este faptul că nu trebuie să interferăm cu organismul pentru a-l monitoriza, doar să observăm lumina slabă pe care o emite”, conchide Dan Oblak.
