Două decenii de observaţii efectuate de o pereche de sonde spaţiale aflate pe orbită au permis oamenilor de ştiinţă să urmărească vârtejurile supranumite „diavoli de praf” care se formează în mod regulat pe suprafaţa planetei Marte, oferind o înţelegere mai profundă a climei şi condiţiilor meteorologice de la suprafaţa acestei planete, transmite miercuri Reuters, citată de Agerpres.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Folosind date de la sondele spaţiale Mars Express şi ExoMars Trace Gas Orbiter ale Agenţiei Spaţiale Europene, cercetătorii au catalogat 1.039 dintre aceste fenomene, detectând viteze ale vântului care ating aproximativ 158 km/h în aceste vârtejuri care ridică praful în atmosfera marţiană.
Vânturi mai puternice decât se credea şi regiuni vulnerabile
„Principalele constatări ale acestui studiu arată că vântul de pe Marte poate bate cu mai mare putere decât se credea anterior şi că aceste fenomene sunt mai răspândite decât se credea anterior”, a declarat planetologul Valentin Bickel de la Universitatea din Berna, Elveţia, autorul principal al studiului publicat miercuri în revista Science Advances.
S-a constatat că „diavolii de praf” se dezvoltă mai des în câmpiile joase din nord, dar apar şi în regiunile cu teren accidentat din zonele înalte din sud. Unele locaţii au fost deosebit de predispuse, inclusiv Amazonis Planitia, una dintre cele mai line întinderi de şes de pe Marte, situată între cele două regiuni vulcanice principale ale planetei.
Vârtejuri spectaculoase, dar resimţite uşor la suprafaţă
Cel mai mare vârtej de praf observat avea un diametru de aproximativ 580 de metri, deşi media a fost de aproximativ 82 de metri în diametru. Viteza medie a vântului a fost de aproximativ 64 km/h.
Bickel a spus că studiul a măsurat cel mai rapid vârf înregistrat vreodată pe Marte. Deşi aceste viteze par foarte mari, ele ar fi resimţite mult mai uşor la suprafaţa planetei, în contextul în care Marte are o atmosferă mult mai rarefiată decât Pământul.
„Abia ai simţi vânturile marţiene”, susţine Bickel.
Cum se formează „diavolii de praf” şi de ce sunt mai frecvenţi pe Marte
Vârtejurile de praf se formează atunci când aerul mai cald din apropierea suprafeţei începe să se ridice şi este rotit de vânturi orizontale, ridicând în cele din urmă praf de pe sol înainte de a se disipa, de obicei, după câteva minute. Acestea au fost observate cel mai des în timpul verii marţiene, la sfârşitul dimineţii până la începutul după-amiezii, când condiţiile erau deosebit de favorabile.
Vârtejurile de praf apar şi pe Pământ, în locuri uscate şi prăfuite, cum ar fi deşerturile statelor americane Arizona şi Nevada, dar sunt mult mai puţin frecvente deoarece planeta noastră este mult mai umedă decât Marte.
„Deoarece atmosfera marţiană este atât de subţire, iar suprafaţa uscată şi prăfuită, se poate încălzi rapid sub soare, ceea ce o face mai predispusă la vârtejuri de praf”, a declarat co-autoarea studiului, Antonia Schriever, specialistă în ştiinţe planetare la Centrul Aerospaţial German.
Un pas înainte în modelarea vremii şi planificarea misiunilor marţiene
Oamenii de ştiinţă ştiu de zeci de ani despre existenţa vârtejurilor de praf pe Marte. Dar noua cercetare care utilizează date de la Mars Express (din 2004) şi ExoMars TGO (din 2016) reprezintă cea mai sistematică examinare a acestora de până acum.
Studiul a arătat că vânturile puternice din apropierea suprafeţei sunt abundente pe Marte şi joacă un rol important în injectarea prafului în atmosferă — descoperiri ce pot oferi informaţii esenţiale pentru modele mai precise ale vremii, climei şi condiţiilor atmosferice.
Cantitatea de praf ridicată în atmosferă este crucială pentru iniţierea furtunilor, formarea norilor şi chiar eliberarea vaporilor de apă în spaţiu. „Studiind vârtejurile de praf, care fac vântul vizibil în imaginile de pe Marte, putem înţelege mai bine procesele care au loc pe suprafaţa planetei”, a adăugat Schriever.
Informaţii utile pentru viitoarele misiuni spaţiale
Praful persistă în atmosfera marţiană mult timp, fiind suflat de vântul global al planetei. Spre deosebire de Pământ, unde ploaia şi umiditatea curăţă aerul, Marte nu are astfel de mecanisme naturale. Praful suspendat poate răci ziua şi încălzi noaptea, afectând echilibrul termic al planetei.
„Datele noastre ar putea fi folosite pentru a înţelege mai bine dinamica atmosferică pentru anumite locuri de asolizare, înainte şi chiar după lansarea navei spaţiale”, a spus Bickel.
Constatările pot ajuta şi la evaluarea modului în care aceste vânturi ar putea curăţa panourile solare ale roverelor, contribuind la prelungirea duratei de viaţă a echipamentelor aflate la suprafaţa planetei.
