Febra denga şi chikungunya ar putea deveni boli endemice în Europa din cauza încălzirii climei globale, care favorizează răspândirea ţânţarului-tigru, un vector acestor maladii, alături de urbanizare şi de deplasările umane, a avertizat un studiu publicat joi în revista Lancet Planetary Health, relatează AFP, potrivit Agerpres.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
În prezent, 4 miliarde de persoane din 129 de ţări sunt expuse la riscul potenţial de a contracta febra denga sau chikungunya, două boli prezente mai ales, până acum, în ţările tropicale şi subtropicale şi ai căror vectori principali sunt Aedes aegypti (ţânţarul-febrei-galbene) şi Aedes albopictus (ţânţarul-tigru-asiatic).
Extinderea spre nord a zonei marcate de prezenţa ţânţarului-tigru este favorizată de încălzirea climei: cu cât este mai cald, cu atât ciclul său de dezvoltare se scurtează, în timp ce viteza de multiplicare a virusului în insectă creşte sub efectul temperaturii.
Analiza riscurilor și evoluția epidemiilor în Europa
Studiul publicat joi analizează, pentru prima oară, legăturile dintre riscul de epidemii de febra denga şi de chikungunya în Europa şi numeroşi factori din ultimii 35 de ani, precum clima, mediul înconjurător, condiţiile de viaţă socio-economice, demografia şi datele entomologice.
Finanţat de programul european Horizon pentru cercetare şi inovaţie, acest studiu exploatează datele furnizate de Centrul European pentru Prevenirea şi Controlul bolilor (ECDC) şi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), precum şi cercetările ce au vizat prezenţa ţânţarului-tigru în Europa, de la sosirea lui în 1990 şi până în 2024.
Dacă primul focar de boală a avut nevoie de peste 25 de ani pentru a apărea în Europa, frecvenţa şi amploarea epidemiilor de febra denga şi de chikungunya au crescut constant după 2010.
Astfel, numai în anul 2024, 304 de cazuri de febră denga au fost repertorizate, depăşind cele 275 de cazuri recenzate în toţi cei 15 ani precedenţi. Iar focare autohtone au fost identificate în patru ţări: Italia, Croaţia, Franţa şi Spania.
Cvasitotalitatea cazurilor (95%) au survenit între lunile iulie şi septembrie şi trei sferturi din ele erau localizate în zone urbane sau semiurbane, iar restul (un sfert) în zone rurale.
Prognoze și măsuri necesare pentru viitor
De acum înainte, în zonele în care ţânţarul-tigru s-a stabilit deja, ar putea să treacă un singur an între două epidemii de febra denga sau de chikungunya, „probabil din cauza unei evoluţii a condiţiilor climatice”, iar această recurenţă „este consolidată de frecvenţa deplasărilor umane”, arată autorii noului studiu.
Studiul notează că zonele în care cheltuielile medicale pe cap de locuitor sunt mai ridicate sunt în acelaşi timp zonele pentru care a fost calculat un risc mai mare de epidemie, sugerând că numărul de cazuri este mai bine detectat acolo unde monitorizarea a fost consolidată – şi, în sens contrar, o subdetectare este aşteptată în zonele mai puţin prospere.
Cercetarea arată mai ales că fiecare creştere cu un grad Celsius a temperaturii estivale creşte riscul de epidemie. Astfel, verile cu temperaturi foarte ridicate „îl amplifică în mod considerabil”, afirmă autorii studiului.
Aceste tendinţe sugerează că „temperatura rămâne un factor important al riscurilor de epidemii viitoare, în special în condiţiile unor scenarii climatice extreme”, şi că „în toată UE, aceste maladii tind să devină endemice”.
Potrivit prognozelor efectuate în cadrul noului studiu, în anii 2060, riscul epidemiologic ar putea fi de cinci ori mai mare decât în perioada 1990-2024.
Descoperirea pledează pentru necesitatea unei protejări mai bune a populaţiilor împotriva acestor boli, mai ales prin supravegherea cazurilor importate şi prin înfiinţarea unor sisteme de alertă.
Studiul are însă şi anumite limite, au avertizat autorii săi.
Pe de-o parte, circulaţia bolilor transmise de ţânţari în zonele în care ele nu sunt endemice ar putea fi subestimată, deoarece cazurile, adeseori asimptomatice, nu sunt înregistrate în astfel de state.
În plus, monitorizarea variază de la o regiune la alta sau de la o ţară la alta, ceea ce ar putea duce la o supraestimare a prevalenţei acestor boli, de exemplu în Franţa, unde această monitorizare este consolidată şi este adeseori comparată cu cele din alte ţări.
