Președintele SUA, Donald Trump, prin tăierile masive de fonduri guvernamentale, pune în pericol poziția de lider a națiunii chiar la capătul lumii, avertizează oamenii de știință care lucrează în Antarctica, citați de prestigioasa revistă Nature.
Prin directive prezidențiale ce datează de câteva decenii, Statele Unite întrețin trei stații de cercetare în Antarctica. În fiecare vară australă, oamenii de știință ajung acolo, iar în fiecare iarnă echipe mici mențin bazele active ca simbol al prezenței strategice americane.
Cercetările efectuate de SUA în Antarctica au dus la descoperiri revoluționare despre planeta noastră, afirmă cercetătorii americani, iar stațiile nu sunt doar centre științifice, ele funcționează și ca un simbol al influenței geopolitice. Practic, fără ele, SUA riscă să cedeze această influență altor state.
Mulți oameni de știință avertizează că atât cercetările, cât și influența SUA la Polul Sud sunt acum în pericol. Activitățile științifice din Antarctica sunt coordonate de National Science Foundation (NSF), instituție vizată de Trump pentru reduceri drastice de buget și personal.
Acesta a retras deja fondurile destinate modernizării celei mai mari stații americane din Antarctica și a concediat (apoi a reangajat, prin decizie judecătorească) mai mulți responsabili-cheie ai programului de cercetare polară.
Incertitudinea blochează știința
„Toată lumea se uită peste umăr”, spune Sridhar Anandakrishnan, glaciolog la Pennsylvania State University. „Nu mai e clar dacă cercetările făcute de zeci de ani mai sunt de interes pentru NSF.”
„Ce e cu adevărat problematic este momentul în care se întâmplă asta”, adaugă Gary Wilson, geolog la Universitatea Waikato din Noua Zeelandă și președintele Comitetului Științific Internațional pentru Cercetarea Antarcticii. „Problemele globale pe care le avem sunt urgente”.
Dintre toate studiile făcute în Antarctica, cele mai urgente sunt cele privind topirea calotelor de gheață, care contribuie la creșterea nivelului mărilor și riscă să disloce milioane de oameni în următoarele decenii.
NSF a sprijinit numeroase proiecte legate de pierderea gheții, implicând o logistică extrem de complexă pentru transportul oamenilor și echipamentelor în zone greu accesibile, cu ajutorul spărgătoarelor de gheață, avioanelor dotate cu schiuri și altor mijloace specializate.
Unul dintre aceste proiecte, o colaborare SUA–Marea Britanie de 25 de milioane de dolari pe 5 ani, studiază cât de rapid se topește ghețarul Thwaites din Antarctica. „Este o sumă mică în comparație cu costul necunoașterii a ceea ce se întâmplă acolo”, spune Brent Minchew, geofizician la MIT.
NSF cheltuie anual peste 200 de milioane de dolari pentru a menține infrastructura civilă la cele trei stații americane: mica Palmer Station, McMurdo (cea mai mare, lângă calota de gheață Ross) și izolata stație Amundsen–Scott de la Polul Sud.
Criză logistică și infrastructură în declin
Chiar înainte ca Trump să preia funcția, NSF avea dificultăți în a susține activitatea din Antarctica. Bugetele stagnante din anii 2010 au dus la reduceri de programe, iar pandemia COVID-19 a întrerupt ani de cercetare de teren. În plus, NSF încearcă să reconstruiască infrastructura învechită de la McMurdo, dar fondurile sunt insuficiente.
Luna trecută, Trump a anulat complet bugetul de construcție al NSF pentru anul fiscal în curs – incluzând aici și lucrările la McMurdo – în ciuda priorităților deja stabilite de Congres. Oamenii de știință se tem că pentru anul fiscal 2026 vor urma reduceri și mai drastice: un document preliminar obținut de The Washington Post sugerează o tăiere de 28%.
Dacă sprijinul pentru programul antarctic va fi redus drastic, NSF ar putea fi incapabilă să finanțeze cercetări de teren timp de mai mulți ani. „Pare un act de speranță oarbă să mai scrii propuneri de cercetare”, spune un om de știință american care a dorit să rămână anonim.
În cel mai rău scenariu, NSF ar putea fi nevoită să reducă activitatea științifică sau chiar să închidă stații. „Menținerea stațiilor în viață e prioritatea unu”, spune Michael Jackson, geofizician și fost coordonator al programului antarctic până în decembrie. „Asigurarea condițiilor pentru cercetare e prioritatea doi. Știința în sine vine abia pe locul trei.”
NSF a refuzat să comenteze întrebările adresate de revista Nature cu privire la viitorul programului antarctic american.
În timp ce SUA ignoră Antarctica, Rusia și China își sporesc prezența în zonă
O altă întrebare majoră este cum va afecta o eventuală retragere a SUA colaborările internaționale în cercetarea antarctică. În prezent, 33 de țări au programe oficiale în regiune, multe dintre ele colaborând strâns cu SUA.
Cele mai mari efecte ar putea apărea în Marea Ross, unde SUA are o prezență puternică prin baza McMurdo și colaborează activ cu cercetători din Noua Zeelandă, Italia, Coreea de Sud și alte state, spune Daniela Liggett, sociolog la Universitatea Canterbury (Noua Zeelandă), specializată în problemele Antarcticii.
Criza cu care se confruntă programul american are potențialul de a influența cercetarea polară globală timp de ani de zile. „Prezența Chinei în Antarctica crește constant, iar Rusia e acolo de când lumea”, afirmă Leigh Stearns, glaciolog la Universitatea din Pennsylvania. „Dacă se creează un gol, cineva îl va ocupa.” China a început anul trecut să își extindă a cincea stație de cercetare antarctică.
Stearns declară că tot mai mulți colegi americani aleg să lucreze cu programe antarctice ale altor țări, fiind nesiguri de sprijinul NSF. „Toți încercăm să găsim alte căi de a ne continua cercetările, pentru că NSF nu mai oferă stabilitatea de altădată”, a subliniat cercetătoarea americană.
